Prin filmele si cartile care povesteau despre Vestul Salbatic, o parte din istoria indienilor din America de Nord a devenit legenda. Istoria bstinasilor americani nu consta doar in povestile despre cowboy si indieni. Pieile rosii nu erau doar un singur popor, ci mai multe triburi, mai multe populatii cu moduri de viata diferite. Ei au populat continentul american cu cateva mii de ani inainte de oamenii albi.
Oamenii au sosit pentru prima oara in jurul anului 35000 i.e.n. in America de Nord, probabil din zona Siberiei de astazi, pe vremea cand cele doua continente erau legate de uscat. S-au raspandit pe teritoriul Americii de Nord si de Sud, s-au adaptat la conditiile locale si au format diferite triburi, sau altfel zis "natii".
Unii dintre ei traiau din pescuit si vanatoare, altii au invatat sa cultive pamantul. Adaposturile erau diferite de la un trib la altul. Corturile portabile erau ideale pentru tribul "picioarelor negre", care ducea o viata nomada si traia din vanatoare. Indienii "pueblo" se aparau de caldura arzatoare din deþerturi construindu-si case de chirpici.
Popoarele de bastinasi americani si-au dezvoltat propria cultura, limba si identitate. Pana cand au pus piciorul in America primii europeni, existau deje peste 300 de "natii" si limbi indiene. Columb a fost primul european care s-a intalnit cu bastinasii americani, pe teritoriul Cubei de astazi. Crezand ca a ajuns in India de Est i-a numit "los indios", adica indieni. Denumirea s-a pastrat pana in zilele noastre, desemnandu-i pe toti bastinasii continentului american.
Din Europa, spaniolii au fost primii care s-au stabilit aici si s-au folosit de resursele noului continent. Ei au venit in calitate de cuceritori þi dupa ce au calatorit pe uscat prin America, au ajuns in 1513 in Florida. S-au stabilit in grupuri mai mici luand sclavi din randurile bastinasilor, pentru a-si cultiva pamanturile. I-au obligat sa renunte la propriile religii si sa treaca la creþtinism.
Spaniolii s-au stabilit la inceput pe teritoriile de sud-est ale Americii de Nord, iar apoi au populat þi zona numita azi Texas. Sosirea lor a determinat schimbari uriase in viata multor popoare de indieni. Inainte de aparitia omului alb nu existau cai in America; odata cu sosirea lor bastinasii au inceput sa cumpere animale de la europeni. 15878zfk42dxi3y
Triburile de indieni care traiau la marginea preeriei situate in zona centrala a continentului, se ocupau de cultivarea pamantului si vanatoarea de bizoni. La inceput alergau pe jos dupa prada, dar dupa ce au inceput sa foloseasca caii, au devenit mult mai eficienti. Mai tarziu aceste triburi s-au mutat pe zonele de campie, urmarind migrarea populatiilor de bizoni.
La inceputul secolului al XVII-lea colonistii englezi si olandezi au inceput sa populeze coasta de est. Initial, spre deosebire de spanioli, si-au cultivat singuri pamanturile, nefiind periculosi pentru indieni. Bastinasii s-au bucurat de sosirea lor, si chiar i-au ajutat, mai ales atunci cand au reusit sa procure arme de foc, instrumente de otel si diverse marfuri in urma unor schimburi comerciale.
Primele conflicte
Din cauza unor neintelegeri dintre indieni si albi s-a ajuns la ciocniri violente. In 1636 colonistii din Massachusetts su pus pe seama indienilor Pesoti uciderea a doi comercianti, razbunandu-se prin masacrarea unui intreg sat de cinci sute de capete. In urmatoarele trei sute de ani aceste fapte au fost tipice pentru coloniþtii europeni; ei ii considerau pe indieni salbatici si pagani.
In marea parte a secolului al XVIII-lea indienii si-au pastrat independenta fata de europeni. Britanicii, francezii si spaniolii s-au luptat intre ei pentru a pune stapanire pe continent si multe triburi de indieni s-au alaturat unora sau altora. In Razboiul de Independenta ei au luptat de ambele parti. In acest razboi americanii i-au invins pana la urma pe britanici, astfel luand naþtere Statele Unite ale Americii. Dupa razboi i-au pedepsit pe irokezii care s-au aliat cu britanicii prin distrugerea a peste 40 de tabere ale acestora, putinii supravietuitori refugiindu-se in Canada.
In aceste razboaie crunte din secolul al XVIII-lea torturile si masacrele erau frecvente de ambele parti. In aceasta perioada s-a raspandit unul dintre cele mai ingrozitoare obiceiuri ale indienilor, scalparea: taierea pielii si a parului de pe capul duþmanului invins. De extinderea acestui obicei au fost raspunzatori si europenii, deoarece ii plateau dupa numarul de scalpuri pe indienii aliati, angajati ca vanatori de capete. In secolul al XIX-lea atat printre indieni, cat þi printre albi a continuat aceasta traditie sangeroasa.
Dupa victoria revolutiei americane au continuat conflictele dintre bastinasii nord-americani si europeni. In noua republica bastinasii au fost obligati treptat sa-si vanda sau sa renunte la pamanturile lor si sa emigreze sau sa se retraga in rezervatii. Principiul de baza al politicii guvernamentale a fost purificarea etnica. Nici macar asa-zisele "natii civilizate", care au preluat obiceiurile oamenilor albi, nu au fost crutate.
Pana in 1830 triburile care traiau la est de Mississippi au renuntat sa mai opuna rezistenta. Campia care se intindea la vest de rau era prea uscata si in ceea ce priveste conditiile de mediu, prea aspra pentru ca albii sa se stabileasca acolo. Guvernul Statelor Unite a hotarat ca indienii sa fie mutati pe campiile de vest. Aceste teritorii, spuneau guvernantii, "cata vreme va creste iarba verde si vor curge apele raurilor vor fi ale indienilor".
Drumul lacrimilor
Tribul indienilor Cherokee era unul dintre popoarele de bastinasi care au fost trimise pe preerie (Great Plains); cu toate ca acesta hotarare a fost atacata in 1838 in fata tribunalului, deportarea a avut loc. Plecarea lor a fost numita "drumul lacrimilor", pentru ca cel putin un sfert din ei au pierit de foame, epuizare si boli.
Indienii nu au putut trai in pace nici macar pe campie. Cand in 1849 s-a descoperit aur in California, mii de cautatori au trecut cu trenurile de marfa peste terenurile de vanatoare ale indienilor. Din clipa in care armata americana a fost trimisa pentru a-i proteja pe aceþti pionieri, ciocnirile nu au mai putut fi evitate.
Locuitorii campiei au rezistat mult timp la schimbarile aduse de omul alb. Ca urmare a vietii nomade þi a obiceiurilor de vanatoare erau calaretii si tintasii extraordinari, se puteau organiza pentru luptele de gherila si erau greu de gasit pe teritoriile proprii. Pana la urma insa au fost nevoiti sa se retraga. Macelarirea turmelor de bizoni a fost ultima mare lovitura. Oamenii albi pastrau doar pielea bizonului, fara sa se atinga de carne, astfel ca ii omorau cu miile. Indienii amenintati de foamete nu au avut alta alegere: au fost nevoiti sa renunte la viata de nomazi si sa se mute in rezervatiile infiintate de guvernul american.
Indienii Sioux insa au purtat trei razboaie cu oamenii albi, reusind sa-si apere o parte din teritorii. Atunci cand albii au pornit in cautarea aurului in Muntii Negrii din Dakota de Sud, a izbucnit un al patrulea razboi anti-guvernamental. In aceasta perioada, prin anul 1876, generalul George Custer impreuna cu cei 200 de soldati ai lui si-au pierdut viata in batalia din Little Bighom. Dupa unii, Custer a fost atacat prin surprindere, iar altii considera ca generalul a navalit necugetat peste o tabara de indieni. Drept urmare, armata Statelor Unite a pornit un razboi impotriva indienilor. Seful tribului, "Taurul Sezand" a fost exilat in Canada, iar alti conducatori au fost nevoiti sa se predea.
Asuprire totala
De-acum, majoritatea indienilor de peerie ramasesera fara pamanturi si fusesera trimisi in rezervatii. Conditiile grele de acolo i-au determinat din cand in cand sa evadeze sau sa se revolte, dar in 1886 cand Geronimo, seful de trib al apasilor a capitulat, s-a pus capat pentru totdeauna revoltelor. Cu patru ani mai tarziu au avut loc lupta cunoscuta sub numele de "batalia de la Wounded Knee". De fapt nu a fost o batalie, ci un macel: cavaleria a saptea pur si simplu a masacrat peste 250 de barbati, femei si copii. Armata a fost trimisa pentru a preintampina desfasurarea unui nou ritual religios numit "Dansul Spiritelor". Indienii sperau ca acest ritual ii va scapa de omul alb si le va aduce inapoi turmele de bizoni.
Bastinasii umiliti si saraciti au fost complet demoralizati, numarul lor a scazut rapid. Puterea s-a folosit de toate mijloacele pentru a distruge viata tribala. Au incercat chiar sa transforme pamanturile indienilor in mici gospodarii. Oamenii albi au confiscat o parte din productie. Intre anii 1880-1930 indienii si-au pierdut doua treimi din pamanturile ce le mai ramasesera. fx878z5142dxxi
In 1924 bastinasii americani au primit cetatenie americana. Multi dintre ei si-au dat seama ca s-a sfarsit cu modul lor de viata traditional, si s-au mutat in orase. In locul saraciei din rezervatii ei s-au ales cu crtierele de saraci de la periferia oraselor. Prin anii 1960 numarul populatiei indiene a inceput sa creasca din nou. In ciuda lipsei de scolarizare, a somajului si a rasismului multi dintre ei au incercat sa reinvie constiinta nationala, iar in anii 1990 numarul lor a crescut la 2 milioane.
vineri, 7 decembrie 2007
Continente Disparute
Nimic din ceea ce ne înconjoară nu a rămas necercetat omului: pământul pe care călcăm, măruntaiele pământului, aerul, cerul, atmosfera terestră, spaţiul cosmic, etc. Deci cu atât mai mult nu puteau rămâne în afara cercetărilor apele pământului. Apa oceanelor dar si ceea ce este sub apă a suscitat ineteresul oamenilor de stiinţă . Cu atât mai mult cu cât din cele mai vechi timpuri, legende si mituri vorbesc despre pământuri dispărute sub apele oceanelor Pacific si Atlantic.
Pe cuprinsul Oceanului Pacific nu mai există astăzi locuri necercetate, până si cele mai mici petice de pământ au fost identificate, localizate (în raport cu ecuatorul si meridianul zero), măsurate, studiate ( din toate punctele de vedere: origine, faună, floră, climă, s.a.m.d). Si totusi, mai există astăzi pe insulele celui mai mare ocean al Terei, probleme nelămurite, controversate care duc la confruntări si chiar dispute între specialistii care îsi susţin diferite puncte de vedere, ipoteze, teorii. Una din aceste probleme este cea a migraţiilor : de unde au venit locuitorii insulelor aflate în bazinele răsăritean si central ale Pacificului? Dinspre apus, din Polinezia sau dinspre răsărit dinspre coastele Americii de Sud? Din studierea acestor probleme s-au născut cam 30 de ipoteze, bazate pe cercetări si descopreiri arheologice, antropologice, etnografice, oceanografice, ba chiar studierea ambarcaţiunilor cu baloansoar polineziene si a plutelor din lemn de balsa preincase. În aceste discutii s-a tinut seama de o lucrare veche a unui oarecare James Churchward, ce nu prea a fost luată în seamă la vremea ei, desi necesitase trei decenii de studiu (1870-1900), lucrare care avansa ideea că acesti locuitori nu veniseră de nicăieri ci erau urmasii adevăraţilor băstinasi care se aflau aici, acum 50 000 de ani pe un întins continent numit MU, continent care a fost înghiţit de apele oceanului în urma unui cataclism de proporţii. Marele continent avea o viată fericită, locuitorii săi, în număr de milioane (64 000 000-spune cercetătorul), formau triburi sau popoare, aflate sub aceeaşi conducere. Conducătorul se numea Ra Mu iar Imperiul se chema Imperiul Soarelui. Locuitorii erau marinari priceputi si navigatori îndrăzneţi, cutrierau mările si oceanele de la est la vest si de la nord la sud, orasele (7 principale) erau civilizate, foarte dezvoltate, cu constructii megalitice. Negotul, comertul înfloreau.
Pornind de la lucrările si descrierile lui J. Churchward ( curătate de lirismul si fantezia proprii scriitorului), se pune întrebarea dacă aceasta poate fi un punct de plecare demn de luat în seamă pentru cercetarea existenţei continentului scufundat, căreia cercetători i-au dat numele de Pacifida.
J. Churchward a călătorit mult pentru a aduna dovezi în sprijinul teoriilor sale: Insulele Caroline, Tibet, regiuni din Asia Centrală, Egypt, Siberia, Noua Zeenlandă, Samoa,Tahiti, Yucatan, Birmania, Polinezia, Miconezia, etc. au fost străbătue. Peste tot a studiat scrierile vechi dscoperite în acele locuri, civilizaţia băstinasă si traditiile ei, monumentele arhitectonice vechi si tot ce tinea de trecutul îndepărtat.
În favoarea existenţei cataclismului care a dus la pieirea continentului Pacifida (tara Mu - denumirea lui Churchward) sunt cataclismele reale, petrecute în vremurile istorice, dar niciodată de asa mare amploare si nu în bzainul răsăritean al Pacificului ci în cel vestic, zonă bogată în activittae vulcanică si miscări tectonice. De exemplu uriasa eruptie a vulcanului Rakata de pe insula Krakatoa, în 1883, care a făcut peste 40 000 de victime(nu se cunoaste exact) iar unda de soc a făcut ocolul Pământului, fiind resimţită în toată lumea (viteza ei fiind de 328metri/secundă); sau cataclismul care în 1923 a făcut 143 000 victime la Tokio si Yokohama, sau tsunami (val seismic) care în 1775 a făcut 60 000 de victime la Lisabona.
În argumentatia existentei Pacifidei datele furnizate de geologie ocupă un loc important. Studiile geologice-geografice nu au infirmat dar nici nu au dovedit existenţa acestui continent. Dar în zona din aproierea Insulei Pastelui (insulă ce a stârnit cel mai mere interes oamenilor de ttiintă din toate puncetele de vedere) o expeditie oceanografică sovietică a constat că pe o rază de 6000m adâncimea medie a apelor nu depăseste 150 de metri si chiar că ea constituie partea cea mai înaltă a unui lanţ muntos de origine vulcanică. Multi specialisti sustin că au exiat două sau mai multe uriase întinderi continentale rămăsiţe ale unui continent mai vechi care se întindea din largul coatelor Asiei până în Insula Pastelui. Alţii că ar fi vorba de trei continente: Hawiada, Pacifida de Est si Pacifida de Vest. Cercetările efectuate de geologi întreprinse cu mijloacele moderne ale stiinţei deschid încă multe fronturi de investigatie, în domeniul fenomenelor tectonice, vulcanice, etc, toate legate într-un fel sau altul de aspectul geologic-geografic al problemei Pacifidei. Nici aspectul istorico-etnografic legat de existenţa oamenilor pe continentul sau continentele pacifide, eventualele urme materile lăsate de aceasta în procesul complex al dezvoltării nu a fost ignorat. Studiul arheologic si etnografic al unor arhipelaguri din Polinezia, Maleezia, Oceania, în deosbi a Insulei Pastelui a dus la o seamă de concluzii interesante dar niciuna nu a dus la certitudini ci mai degrabă au deschis noi piste de cercetare. Tainele Insulei Pastelui (printre care tăblitele cu scrierea rongo-rongo nedescifrată, mormintele acoperite cu platforme (numite Ahu), înăuntru cărora au fost găsite schelete cu aspect nemaintânit astăzi pe insulă, statuile gigantice) rămase încă în studiu ca si studierea altei ipoteze privind migraţia populaţiei către Oceania si anume a pupulatiilor de pe coastele Americii de Sud (eventual Peru) sunt încă probleme ce preocupă specialisti din toate domeniile: oceanografi, istorici, lingvisti, antropologi, etnografi, arheologi, etc.
Poate nu este departe vremea când toate aceste probleme se vor lămuri si misterele Insulei celor 1000 de enigme (Insula Pastelui) si a celorlate insule ale Pacificului vor fi dezlegate.
Dacă studierea Pacificului si căutarea dovezilor existentei Pacifidei a entuziasmat si a canalizat atâta energie a specialistilor de tot felul acelasi lucru se poate spune si despre cercetările făcute pentru a dovedi existenta unui continent scufundat sub apele Oceanului Atlantic ba chiar si mai mult decât atât.
S-a scris atât de mult si de variat despre Atlantida încât însăsi preocuparea despre existenta ei ocupă un loc în istoria universală a culturii. În ciuda esecurilor la care au dus cercetările referitoare la dovezile materiale ale acestui continent curiozitatea generală asupra acestei probleme se menţine cu tenacitate. Lumea doreste să cunoască datele problemei, iscusinţa încercărilor de a o rezolva, chiar dacă soluţia definitivă nu-i va putea fi oferită prea curând sau poate niciodată.
Pentru prima oară s-a relatat despre existenţa continentul dispărut în apele Atlanticului, în două din Dialogurile lui Platon -Timeu (Timaios) si Critias. De atunci până astăzi au apărut zeci de mii de lucrări ştiinţifice si beletristice, articole mai ample sau simple eseuri, dintre care câteva mii sunt studii consacrate în întregime acestei probleme.
Filozoful grec Platon a consemnat în operele sale o stranie legendă despre un continent cu numele Atlantida, dispărut în vremuri străvechi, sub apele Atlanticului. În dialogul Timaois, dilog imaginat între patru personaje : Socrate, maestrul autorului, Timaios din Locri, filozof pitagoreic, Hermocrates strateg siracuzan exilat si Critias cel Tânăr, poet si istoric atenian, Platon îl pune pe acesta din urmă să intervină cu povestea Atlantidei pe care Critias ar fi auzit-o de la bunicul său, Critias cel Bătrân, care la rândul său o deţinea de la un străbunic, Dropides care si acesta o stia de la ruda sa înteleptul legiuitor Solon, căruia în sfârsit i-o spusese un venerabil preot egiptean din Sais, pe temeiul unor străvechi mărturii hieroglifice; anume: cu 9000 de ani în urmă, strămosii atenienilor ar fi dus un război glorios pentru apărarea lumii din jurul Mediteranei, ameninţată de invazia locuitorilor Atlantidei, o insulă de la apus de Coloanele lui Hercules ( strâmtoarea Gibraltar) care era "mai mare decât Libia (Africa) si Asia (Asia Mică) la un loc". Dar curând după aceea s-ar fi produs un cataclism, "cu potopuri si cutremure de pământ", care a înghiţit continentul "într-o singură zi si o noapte de urgie".
Într-un alt dialog, Critias, consacrat numai acestei legende, Platon revine si îl pune pe interlocutor să descrie mai cu lux de amănunte, conflictul dintre atenieni si atlanti, precum si informatii despre Atlantida: aspectul geografic, bogătiile ei, organizarea socială a locuitorilor, civilizaţia lor, etc. Dar lucrarea, ultima pe care a scris-o Platon se încheie brusc, în mijlocul unei fraze.
Până la Platon nici un alt autor antic nu a pomenit nimic despre existenţa acestui pământ iar autorii postplatonici care au amintit acest lucru nu au adus nimic nou. Multi filozofi neoplatonici au contestat această legendă, spunând că este o fictiune literară, o alegorie a luptei dintre idei abstracte. Printre cei care au socotit-o o inventie imginară se numără si Aristotel care a fost timp de 26 de ani elevul lui Platon.
Fapt este că ideea lui Platon despre existenţa unui pământ dincolo de Coloanele lui Hercules nu era străină de o idee populară foarte răspândită în lumea veche. Din experieta navigatorilor fenicieni si cartaginezi, care merseseră de multe ori pe coastele atlantice ale Europie si Africii, cu tot secretul care îl păstrau asupra acestor incursiuni, s-au aflat destule stiri drespre interiorul depărtat al oceanului. Si probabil corăbierii greci s-au aventurat pe urmele lor si au ajuns până în Insulele Canare sau poate cine stie mai departe.
Cea mai mare parte a scrierilor despre Atlantida au apărut după descoperirea Americii. În antichitate problema nu se putea pune din lipsă de date. Dar după descoperirea Americii, când ambele tărmuri ale Atlanticului au putut fi cunoscute, ca de altfel si multele insule din largul său legenda platonică despre scufundarea unui continent sub apele Atlanticului a reapărut cu si mai mare putere si spiritele înflăcărate au început să-i caute un temei real. Prima lucrare cu caracter stiintific apărută este Mundus subterranus, a enciclopedicului savant iezuit Athanasius Kircher, în 1665, care căuta Atlantida sub Marea Sargasselor, al cărui imens spatiu acoperit cu vegetatie plutitoare dădea impresia unui uscat inundat.
S-au emis multe ipoteze în privinta localizării Atlantidei.
Una din ipotezele pziţiei geografice a Atlantidei ar fi că aceasta a fost situată în Creta minoică. Cel dintâi care a relatat această idee a fost un oarecare K.J. Frost la începutul secolului XX, în articolul Continentul dispărut apărut în ziarul Time. Argumentele aduse aratău că săpăturile recente efectuate în Creta duc la reconsi-derarea întregii istorii a Mediteranei. În articol, se spune că în Egiptul din timpul dinastiei a XVIII-lea (perioada la care se referea preotul egiptean), în epoca în care Theba se afla la apogeul gloriei, Creta era un vast imperiu. Ea domina insulele grecesti iar prin relaţiile comerciale influenta sa se întindea din nordul Adriaticei până la Tell-el-Amarna, si din Sicilia până în Siria. Comertul maritim între Europa, Asia si Africa era în mâinile cretanilor. Civilizatia minoică, prin excelentă medite-raneană se deosebea de cea din Egipt si Orient, ea fiind din multe puncte de vedere de un modernism izbitor. Dezvoltarea deosebită a Cretei, bogăţia ei, legenda le atribuie fără îndoială forţei maritime si comerciale a domniei lui Minos.
Regatul minoic a fost în antichitate un stat putrenic, unit, destul de izolat de celelate naţiuni astfel încât putea părea un continent aparte, cu caracteristici proprii.
Astfel când acesta a decăzut subit, chiar în momentul când părea mai puternic, când Cnossosul si orasele aliate au fost lovite în puterea lor maritimă si comercială, îti dădea impresia că a fost înghitit de apa mării, ca în povestea Atlantidei. Mai departe articolul spune că povestea Atlantidei asa cum o descrie Critias cel tânăr are trăsături minoice.
Ipoteza avansată de Frost a fost îmbrăţisată si de alti cercetărori dar ea capătă o semnificaţie istorică numai dacă se acceptă "conţinutul ei egiptean".
Desi vechile inscriptii egiptene erau sărace în date geografice totusi mai găsim unele date, ce-i drept sumare, de interes istoric si geografic. Astfel într-un document egiptean din secolul al III-lea î.en. se mentionează prima oară numele de Keftiu, pe care unii cercetători îl identifică cu Creta, precum si despre nişte insule aflate în mijlocul Mării Verzi (Mediterana). Cercetătorul Luce arată că informatorii lui Solon i-au zugrăvit o imagine amestecată despre relaţiile egipto-egeene, docu-mente presărate cu amănunte din scrieri pe care nu le avem. Mai târziu numele de Keftiu dispare din documentele egiptene, periaodă ce corespunde cu catastrofa de pe insula Terra, eruptia uriaşă a unui vulcan care a creat valuri enorme si cutremure de pământ.
J.V. Luce a preluat ipoteza minoică a Atlantidei si a dezvoltat-o potrivit cu cercetările arheologice moderne. Argumnetaţia lui desi logică este foarte complicată si neoncludentă. Însă lucrările arheologice din anii 40 efectuate de un arheolog grec au arătat că distrugerea regatului minoic nu s-a făcut de către niste invadatori străini, asa cum se avansa ideea în scrierile antice ci dipariţia lui se datorează unor uriase eruptii vulcanice (probabil catastrofa de pe Terra, insulă situată la 120 km distantă) cum arătau gropile pline de roci vulcanice si piatră ponce, deplasate sub actiunea unei cantităti mari de apă.
Dacă insula Atlantis a fost Creta, distrusă de erupţia de pe Terra, atunci cronologia lui Platon este infirmată si scufundarea Atlantidei a avut loc cu trei milenii si jumătate în urmă, nu cu 11 sau 12., atunci când Taurul Mării a fost trimis să distrugă regatul lui Minos si să-l pedepsească, după cum spune legenda.
Adversarii ipotezei minoice sunt numerosi prin faptul că majoritatea atlanto-logilor înclină să acorde credibilitate lui Platon, atât în ceea ce priveste cronologia, cât si situarea ei în Atlantic dincolo de Coloanele lui Hercules, insulă de la care spune, Platon "se deschidea navigatorilor accesul spre alte insule, iar de la acele insule spre întreg continentul opus". Această afirmatie ar putea dovedi că Platon stia de existenta Americii.
Astfel atentia geografilor a fost atrasă de grupurile de insule ale Macaroneziei din dreptul Africii, (Canare, Madeira, Azore, insulele Capului Vrerde) si ale Antilelor si Bermudelor din fata Americii, care dau impresia rămăsitelor marginale ale unui continent scufundat. Din lipsă de dovezi convingătoare, de ordin geologic, această ipoteză a fost abandonată la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar reluată după al doilea război mondial cu mijloacele perfecţionate ale ştiinţei moderne.
Dintre cele cinci grupuri de insule menţionate, Insulele Canare, cunoscute din antichitate, au stârnit un interes deosebit pentru că datele geografice si paleografice arătau că ele fac parte dintr-un bloc continental care s-a scufundat într-un trecut nu prea îndepărtat, apoi sunt singurele insule unde s-a descoperit populatie autohtonă - guansii- exterminată sau asimilată acum vreo cinci secole de cuceritori, populaţie a cărei origine nu este încă lămurită. Guanşii aveau o mare aversiune faţă de ocean, ciudată la un popor insular, pe care mulţi specialişti o explică ca groaza faţă de ceva ce s-a întmplat în vremuri străvechi, din cauza unui catclism .
Etnologii, antropologii, arheologii nu au ajuns la ceva concludent desi datele materiale nu lipsesc; nici filologii, care au studiat limba si scrierea guansă nu pot da un răspuns. Ipoteza că guansii ar fi urmasii vechilor atlanti nu a fost nici dovedită nici infirmată desi o mulţime de expeditii stiintifice s-au perindat prin Insulele Canare si nimic nu prea a rămas necercetat.
În încercarea de a localiza asezarea geografică folosind textul lui Platon, multi atlantologi se referă la unica indicaţie mai precisă continută în dialogul Critias, si anume ..., celui mare i-a dat un nume de la care a primit denumirea si întreaga insulă si marea, numită Atlantică, căci numle întâiului fiu, era Atlas. Celuilat geamăn i-a revenit ... partea de la marginea insulei, în preajma Coloanelor lui Hercules, ... care se numeste astăzi Gadeira... . Acet nume a fost dat ulterior întregului tinut". Conform acestei informatii Gadeira sau Gadir se recunoaste în orasul Cadiz (în golful atlantic Cadiz, Anadaluzia spaniolă), întemeiat de fenicieni în jurul anului 1100 î.e.n. În apropierea Gadirului se afla vechiul Tartessos care nu a fost încă localizat.
În lipsa dovezilor arheologice, pentru analiza valabilităţii argumetelor în favoarea identificării Tartessosului cu Atlantis s-a apelat la scrierile antice. Toate izvoarele localizează Tartessosul în Baetica (Andaluzia) în apropierea unor bogate zăcăminte de cupru. Printre bogătiile Tartessosului se numărau purpura (substanţă de culoare rosuâie violacee, extrasă din anumite specii de moluste), zăcăminte de aur, argint, cositir. Locuitori stiau si să prelucreze metalele.
Bogătia Atlantidei era atât de mare, spun Platon, că nici un alt stat nu a mai atins asa o stare înfloritoare nici îaninte si nici după pieiresa sa. Iar Tartessosul era unul dintre cele mai bogate orase ale Europei.
Mulţi cercetători consideră că locuitorii acestui oras erau de origine etruscă.
Toate studiile si cercetările făcute nu au dus, evident, la lucruri certe.
Istorici si arheologi spanioli continuă cercetările începute cu decenii în urmă. Săpăturile scot la iveală numeroase piese, unele de origine grecească, altele cartagineze, dar si statuete si bijuterii tartasiene care dovedesc că Tartessos a fost nu numai un oras infloritor dar chiar centrul unui regat mare si foarte puternic.
Cercetările care s-au înterprins în sud-vestul Peninsulei Iberice nu au dus la descoperirea Tartessosului, si nici n-a demonstrat existenta Atlantidei, dar a confirmat multe dintre cele scrise de autori antici de prestigiu (Hesiod, Strabon, Pliniu, etc) sau textele mai mult sau mai putin legendare (Biblia, Homer).
Acestea sunt câteva dintre ipotezele emise în legătură cu Atlantida, ipoteze în favoarea cărora au fost aduse multe argumente, care au necesitat multă muncă de cercetare, de-a lungul a zeci, chiar sute de ani. Problema este departe de a fi rezolvată. Mitul Atlantidei a inspirat si mulţi scriitori dintre care amintim pe Jules Verne si Lev Tolstoi. Dar interesul stârnit printre oamenii de stiinrtă a determinat cercetări serioase în multe domenii (istorie, oceanografie, etnografie, geologie, antropologie, filologie, etc), care au dus la rezultate remarcabile. Este drept că Atlantida nu a fost însă descoperită dar cine stie, nu este departe ziua când toate misterele vor fi elucidate pe baza unor noi date care vor apare si enigma multisecualară a acestui pământ legendar va fi rezolvată.
Pe cuprinsul Oceanului Pacific nu mai există astăzi locuri necercetate, până si cele mai mici petice de pământ au fost identificate, localizate (în raport cu ecuatorul si meridianul zero), măsurate, studiate ( din toate punctele de vedere: origine, faună, floră, climă, s.a.m.d). Si totusi, mai există astăzi pe insulele celui mai mare ocean al Terei, probleme nelămurite, controversate care duc la confruntări si chiar dispute între specialistii care îsi susţin diferite puncte de vedere, ipoteze, teorii. Una din aceste probleme este cea a migraţiilor : de unde au venit locuitorii insulelor aflate în bazinele răsăritean si central ale Pacificului? Dinspre apus, din Polinezia sau dinspre răsărit dinspre coastele Americii de Sud? Din studierea acestor probleme s-au născut cam 30 de ipoteze, bazate pe cercetări si descopreiri arheologice, antropologice, etnografice, oceanografice, ba chiar studierea ambarcaţiunilor cu baloansoar polineziene si a plutelor din lemn de balsa preincase. În aceste discutii s-a tinut seama de o lucrare veche a unui oarecare James Churchward, ce nu prea a fost luată în seamă la vremea ei, desi necesitase trei decenii de studiu (1870-1900), lucrare care avansa ideea că acesti locuitori nu veniseră de nicăieri ci erau urmasii adevăraţilor băstinasi care se aflau aici, acum 50 000 de ani pe un întins continent numit MU, continent care a fost înghiţit de apele oceanului în urma unui cataclism de proporţii. Marele continent avea o viată fericită, locuitorii săi, în număr de milioane (64 000 000-spune cercetătorul), formau triburi sau popoare, aflate sub aceeaşi conducere. Conducătorul se numea Ra Mu iar Imperiul se chema Imperiul Soarelui. Locuitorii erau marinari priceputi si navigatori îndrăzneţi, cutrierau mările si oceanele de la est la vest si de la nord la sud, orasele (7 principale) erau civilizate, foarte dezvoltate, cu constructii megalitice. Negotul, comertul înfloreau.
Pornind de la lucrările si descrierile lui J. Churchward ( curătate de lirismul si fantezia proprii scriitorului), se pune întrebarea dacă aceasta poate fi un punct de plecare demn de luat în seamă pentru cercetarea existenţei continentului scufundat, căreia cercetători i-au dat numele de Pacifida.
J. Churchward a călătorit mult pentru a aduna dovezi în sprijinul teoriilor sale: Insulele Caroline, Tibet, regiuni din Asia Centrală, Egypt, Siberia, Noua Zeenlandă, Samoa,Tahiti, Yucatan, Birmania, Polinezia, Miconezia, etc. au fost străbătue. Peste tot a studiat scrierile vechi dscoperite în acele locuri, civilizaţia băstinasă si traditiile ei, monumentele arhitectonice vechi si tot ce tinea de trecutul îndepărtat.
În favoarea existenţei cataclismului care a dus la pieirea continentului Pacifida (tara Mu - denumirea lui Churchward) sunt cataclismele reale, petrecute în vremurile istorice, dar niciodată de asa mare amploare si nu în bzainul răsăritean al Pacificului ci în cel vestic, zonă bogată în activittae vulcanică si miscări tectonice. De exemplu uriasa eruptie a vulcanului Rakata de pe insula Krakatoa, în 1883, care a făcut peste 40 000 de victime(nu se cunoaste exact) iar unda de soc a făcut ocolul Pământului, fiind resimţită în toată lumea (viteza ei fiind de 328metri/secundă); sau cataclismul care în 1923 a făcut 143 000 victime la Tokio si Yokohama, sau tsunami (val seismic) care în 1775 a făcut 60 000 de victime la Lisabona.
În argumentatia existentei Pacifidei datele furnizate de geologie ocupă un loc important. Studiile geologice-geografice nu au infirmat dar nici nu au dovedit existenţa acestui continent. Dar în zona din aproierea Insulei Pastelui (insulă ce a stârnit cel mai mere interes oamenilor de ttiintă din toate puncetele de vedere) o expeditie oceanografică sovietică a constat că pe o rază de 6000m adâncimea medie a apelor nu depăseste 150 de metri si chiar că ea constituie partea cea mai înaltă a unui lanţ muntos de origine vulcanică. Multi specialisti sustin că au exiat două sau mai multe uriase întinderi continentale rămăsiţe ale unui continent mai vechi care se întindea din largul coatelor Asiei până în Insula Pastelui. Alţii că ar fi vorba de trei continente: Hawiada, Pacifida de Est si Pacifida de Vest. Cercetările efectuate de geologi întreprinse cu mijloacele moderne ale stiinţei deschid încă multe fronturi de investigatie, în domeniul fenomenelor tectonice, vulcanice, etc, toate legate într-un fel sau altul de aspectul geologic-geografic al problemei Pacifidei. Nici aspectul istorico-etnografic legat de existenţa oamenilor pe continentul sau continentele pacifide, eventualele urme materile lăsate de aceasta în procesul complex al dezvoltării nu a fost ignorat. Studiul arheologic si etnografic al unor arhipelaguri din Polinezia, Maleezia, Oceania, în deosbi a Insulei Pastelui a dus la o seamă de concluzii interesante dar niciuna nu a dus la certitudini ci mai degrabă au deschis noi piste de cercetare. Tainele Insulei Pastelui (printre care tăblitele cu scrierea rongo-rongo nedescifrată, mormintele acoperite cu platforme (numite Ahu), înăuntru cărora au fost găsite schelete cu aspect nemaintânit astăzi pe insulă, statuile gigantice) rămase încă în studiu ca si studierea altei ipoteze privind migraţia populaţiei către Oceania si anume a pupulatiilor de pe coastele Americii de Sud (eventual Peru) sunt încă probleme ce preocupă specialisti din toate domeniile: oceanografi, istorici, lingvisti, antropologi, etnografi, arheologi, etc.
Poate nu este departe vremea când toate aceste probleme se vor lămuri si misterele Insulei celor 1000 de enigme (Insula Pastelui) si a celorlate insule ale Pacificului vor fi dezlegate.
Dacă studierea Pacificului si căutarea dovezilor existentei Pacifidei a entuziasmat si a canalizat atâta energie a specialistilor de tot felul acelasi lucru se poate spune si despre cercetările făcute pentru a dovedi existenta unui continent scufundat sub apele Oceanului Atlantic ba chiar si mai mult decât atât.
S-a scris atât de mult si de variat despre Atlantida încât însăsi preocuparea despre existenta ei ocupă un loc în istoria universală a culturii. În ciuda esecurilor la care au dus cercetările referitoare la dovezile materiale ale acestui continent curiozitatea generală asupra acestei probleme se menţine cu tenacitate. Lumea doreste să cunoască datele problemei, iscusinţa încercărilor de a o rezolva, chiar dacă soluţia definitivă nu-i va putea fi oferită prea curând sau poate niciodată.
Pentru prima oară s-a relatat despre existenţa continentul dispărut în apele Atlanticului, în două din Dialogurile lui Platon -Timeu (Timaios) si Critias. De atunci până astăzi au apărut zeci de mii de lucrări ştiinţifice si beletristice, articole mai ample sau simple eseuri, dintre care câteva mii sunt studii consacrate în întregime acestei probleme.
Filozoful grec Platon a consemnat în operele sale o stranie legendă despre un continent cu numele Atlantida, dispărut în vremuri străvechi, sub apele Atlanticului. În dialogul Timaois, dilog imaginat între patru personaje : Socrate, maestrul autorului, Timaios din Locri, filozof pitagoreic, Hermocrates strateg siracuzan exilat si Critias cel Tânăr, poet si istoric atenian, Platon îl pune pe acesta din urmă să intervină cu povestea Atlantidei pe care Critias ar fi auzit-o de la bunicul său, Critias cel Bătrân, care la rândul său o deţinea de la un străbunic, Dropides care si acesta o stia de la ruda sa înteleptul legiuitor Solon, căruia în sfârsit i-o spusese un venerabil preot egiptean din Sais, pe temeiul unor străvechi mărturii hieroglifice; anume: cu 9000 de ani în urmă, strămosii atenienilor ar fi dus un război glorios pentru apărarea lumii din jurul Mediteranei, ameninţată de invazia locuitorilor Atlantidei, o insulă de la apus de Coloanele lui Hercules ( strâmtoarea Gibraltar) care era "mai mare decât Libia (Africa) si Asia (Asia Mică) la un loc". Dar curând după aceea s-ar fi produs un cataclism, "cu potopuri si cutremure de pământ", care a înghiţit continentul "într-o singură zi si o noapte de urgie".
Într-un alt dialog, Critias, consacrat numai acestei legende, Platon revine si îl pune pe interlocutor să descrie mai cu lux de amănunte, conflictul dintre atenieni si atlanti, precum si informatii despre Atlantida: aspectul geografic, bogătiile ei, organizarea socială a locuitorilor, civilizaţia lor, etc. Dar lucrarea, ultima pe care a scris-o Platon se încheie brusc, în mijlocul unei fraze.
Până la Platon nici un alt autor antic nu a pomenit nimic despre existenţa acestui pământ iar autorii postplatonici care au amintit acest lucru nu au adus nimic nou. Multi filozofi neoplatonici au contestat această legendă, spunând că este o fictiune literară, o alegorie a luptei dintre idei abstracte. Printre cei care au socotit-o o inventie imginară se numără si Aristotel care a fost timp de 26 de ani elevul lui Platon.
Fapt este că ideea lui Platon despre existenţa unui pământ dincolo de Coloanele lui Hercules nu era străină de o idee populară foarte răspândită în lumea veche. Din experieta navigatorilor fenicieni si cartaginezi, care merseseră de multe ori pe coastele atlantice ale Europie si Africii, cu tot secretul care îl păstrau asupra acestor incursiuni, s-au aflat destule stiri drespre interiorul depărtat al oceanului. Si probabil corăbierii greci s-au aventurat pe urmele lor si au ajuns până în Insulele Canare sau poate cine stie mai departe.
Cea mai mare parte a scrierilor despre Atlantida au apărut după descoperirea Americii. În antichitate problema nu se putea pune din lipsă de date. Dar după descoperirea Americii, când ambele tărmuri ale Atlanticului au putut fi cunoscute, ca de altfel si multele insule din largul său legenda platonică despre scufundarea unui continent sub apele Atlanticului a reapărut cu si mai mare putere si spiritele înflăcărate au început să-i caute un temei real. Prima lucrare cu caracter stiintific apărută este Mundus subterranus, a enciclopedicului savant iezuit Athanasius Kircher, în 1665, care căuta Atlantida sub Marea Sargasselor, al cărui imens spatiu acoperit cu vegetatie plutitoare dădea impresia unui uscat inundat.
S-au emis multe ipoteze în privinta localizării Atlantidei.
Una din ipotezele pziţiei geografice a Atlantidei ar fi că aceasta a fost situată în Creta minoică. Cel dintâi care a relatat această idee a fost un oarecare K.J. Frost la începutul secolului XX, în articolul Continentul dispărut apărut în ziarul Time. Argumentele aduse aratău că săpăturile recente efectuate în Creta duc la reconsi-derarea întregii istorii a Mediteranei. În articol, se spune că în Egiptul din timpul dinastiei a XVIII-lea (perioada la care se referea preotul egiptean), în epoca în care Theba se afla la apogeul gloriei, Creta era un vast imperiu. Ea domina insulele grecesti iar prin relaţiile comerciale influenta sa se întindea din nordul Adriaticei până la Tell-el-Amarna, si din Sicilia până în Siria. Comertul maritim între Europa, Asia si Africa era în mâinile cretanilor. Civilizatia minoică, prin excelentă medite-raneană se deosebea de cea din Egipt si Orient, ea fiind din multe puncte de vedere de un modernism izbitor. Dezvoltarea deosebită a Cretei, bogăţia ei, legenda le atribuie fără îndoială forţei maritime si comerciale a domniei lui Minos.
Regatul minoic a fost în antichitate un stat putrenic, unit, destul de izolat de celelate naţiuni astfel încât putea părea un continent aparte, cu caracteristici proprii.
Astfel când acesta a decăzut subit, chiar în momentul când părea mai puternic, când Cnossosul si orasele aliate au fost lovite în puterea lor maritimă si comercială, îti dădea impresia că a fost înghitit de apa mării, ca în povestea Atlantidei. Mai departe articolul spune că povestea Atlantidei asa cum o descrie Critias cel tânăr are trăsături minoice.
Ipoteza avansată de Frost a fost îmbrăţisată si de alti cercetărori dar ea capătă o semnificaţie istorică numai dacă se acceptă "conţinutul ei egiptean".
Desi vechile inscriptii egiptene erau sărace în date geografice totusi mai găsim unele date, ce-i drept sumare, de interes istoric si geografic. Astfel într-un document egiptean din secolul al III-lea î.en. se mentionează prima oară numele de Keftiu, pe care unii cercetători îl identifică cu Creta, precum si despre nişte insule aflate în mijlocul Mării Verzi (Mediterana). Cercetătorul Luce arată că informatorii lui Solon i-au zugrăvit o imagine amestecată despre relaţiile egipto-egeene, docu-mente presărate cu amănunte din scrieri pe care nu le avem. Mai târziu numele de Keftiu dispare din documentele egiptene, periaodă ce corespunde cu catastrofa de pe insula Terra, eruptia uriaşă a unui vulcan care a creat valuri enorme si cutremure de pământ.
J.V. Luce a preluat ipoteza minoică a Atlantidei si a dezvoltat-o potrivit cu cercetările arheologice moderne. Argumnetaţia lui desi logică este foarte complicată si neoncludentă. Însă lucrările arheologice din anii 40 efectuate de un arheolog grec au arătat că distrugerea regatului minoic nu s-a făcut de către niste invadatori străini, asa cum se avansa ideea în scrierile antice ci dipariţia lui se datorează unor uriase eruptii vulcanice (probabil catastrofa de pe Terra, insulă situată la 120 km distantă) cum arătau gropile pline de roci vulcanice si piatră ponce, deplasate sub actiunea unei cantităti mari de apă.
Dacă insula Atlantis a fost Creta, distrusă de erupţia de pe Terra, atunci cronologia lui Platon este infirmată si scufundarea Atlantidei a avut loc cu trei milenii si jumătate în urmă, nu cu 11 sau 12., atunci când Taurul Mării a fost trimis să distrugă regatul lui Minos si să-l pedepsească, după cum spune legenda.
Adversarii ipotezei minoice sunt numerosi prin faptul că majoritatea atlanto-logilor înclină să acorde credibilitate lui Platon, atât în ceea ce priveste cronologia, cât si situarea ei în Atlantic dincolo de Coloanele lui Hercules, insulă de la care spune, Platon "se deschidea navigatorilor accesul spre alte insule, iar de la acele insule spre întreg continentul opus". Această afirmatie ar putea dovedi că Platon stia de existenta Americii.
Astfel atentia geografilor a fost atrasă de grupurile de insule ale Macaroneziei din dreptul Africii, (Canare, Madeira, Azore, insulele Capului Vrerde) si ale Antilelor si Bermudelor din fata Americii, care dau impresia rămăsitelor marginale ale unui continent scufundat. Din lipsă de dovezi convingătoare, de ordin geologic, această ipoteză a fost abandonată la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar reluată după al doilea război mondial cu mijloacele perfecţionate ale ştiinţei moderne.
Dintre cele cinci grupuri de insule menţionate, Insulele Canare, cunoscute din antichitate, au stârnit un interes deosebit pentru că datele geografice si paleografice arătau că ele fac parte dintr-un bloc continental care s-a scufundat într-un trecut nu prea îndepărtat, apoi sunt singurele insule unde s-a descoperit populatie autohtonă - guansii- exterminată sau asimilată acum vreo cinci secole de cuceritori, populaţie a cărei origine nu este încă lămurită. Guanşii aveau o mare aversiune faţă de ocean, ciudată la un popor insular, pe care mulţi specialişti o explică ca groaza faţă de ceva ce s-a întmplat în vremuri străvechi, din cauza unui catclism .
Etnologii, antropologii, arheologii nu au ajuns la ceva concludent desi datele materiale nu lipsesc; nici filologii, care au studiat limba si scrierea guansă nu pot da un răspuns. Ipoteza că guansii ar fi urmasii vechilor atlanti nu a fost nici dovedită nici infirmată desi o mulţime de expeditii stiintifice s-au perindat prin Insulele Canare si nimic nu prea a rămas necercetat.
În încercarea de a localiza asezarea geografică folosind textul lui Platon, multi atlantologi se referă la unica indicaţie mai precisă continută în dialogul Critias, si anume ..., celui mare i-a dat un nume de la care a primit denumirea si întreaga insulă si marea, numită Atlantică, căci numle întâiului fiu, era Atlas. Celuilat geamăn i-a revenit ... partea de la marginea insulei, în preajma Coloanelor lui Hercules, ... care se numeste astăzi Gadeira... . Acet nume a fost dat ulterior întregului tinut". Conform acestei informatii Gadeira sau Gadir se recunoaste în orasul Cadiz (în golful atlantic Cadiz, Anadaluzia spaniolă), întemeiat de fenicieni în jurul anului 1100 î.e.n. În apropierea Gadirului se afla vechiul Tartessos care nu a fost încă localizat.
În lipsa dovezilor arheologice, pentru analiza valabilităţii argumetelor în favoarea identificării Tartessosului cu Atlantis s-a apelat la scrierile antice. Toate izvoarele localizează Tartessosul în Baetica (Andaluzia) în apropierea unor bogate zăcăminte de cupru. Printre bogătiile Tartessosului se numărau purpura (substanţă de culoare rosuâie violacee, extrasă din anumite specii de moluste), zăcăminte de aur, argint, cositir. Locuitori stiau si să prelucreze metalele.
Bogătia Atlantidei era atât de mare, spun Platon, că nici un alt stat nu a mai atins asa o stare înfloritoare nici îaninte si nici după pieiresa sa. Iar Tartessosul era unul dintre cele mai bogate orase ale Europei.
Mulţi cercetători consideră că locuitorii acestui oras erau de origine etruscă.
Toate studiile si cercetările făcute nu au dus, evident, la lucruri certe.
Istorici si arheologi spanioli continuă cercetările începute cu decenii în urmă. Săpăturile scot la iveală numeroase piese, unele de origine grecească, altele cartagineze, dar si statuete si bijuterii tartasiene care dovedesc că Tartessos a fost nu numai un oras infloritor dar chiar centrul unui regat mare si foarte puternic.
Cercetările care s-au înterprins în sud-vestul Peninsulei Iberice nu au dus la descoperirea Tartessosului, si nici n-a demonstrat existenta Atlantidei, dar a confirmat multe dintre cele scrise de autori antici de prestigiu (Hesiod, Strabon, Pliniu, etc) sau textele mai mult sau mai putin legendare (Biblia, Homer).
Acestea sunt câteva dintre ipotezele emise în legătură cu Atlantida, ipoteze în favoarea cărora au fost aduse multe argumente, care au necesitat multă muncă de cercetare, de-a lungul a zeci, chiar sute de ani. Problema este departe de a fi rezolvată. Mitul Atlantidei a inspirat si mulţi scriitori dintre care amintim pe Jules Verne si Lev Tolstoi. Dar interesul stârnit printre oamenii de stiinrtă a determinat cercetări serioase în multe domenii (istorie, oceanografie, etnografie, geologie, antropologie, filologie, etc), care au dus la rezultate remarcabile. Este drept că Atlantida nu a fost însă descoperită dar cine stie, nu este departe ziua când toate misterele vor fi elucidate pe baza unor noi date care vor apare si enigma multisecualară a acestui pământ legendar va fi rezolvată.
Atlantida 1
Atlantida, inventie, legenda sau realitate?
Din timpuri stravechi si pina astazi, Atlantida, misterioasa tara disparuta, a incitat imaginatia oamenilor de stiinta, a pictorilor, a scriitorilor si a artistilor si, nu in ultimul rind, a stirnit si stirneste aprige dispute. Acestui mister i s-au consacrat numeroase articole stiintifice, sute de carti si chiar picturi. Referitor la dezastrul petrecut in Atlantida, revista franceza "Science et Vie", a publicat numeroase articole de unde am aflat ca primele date despre misterioasa tara disparuta le avem de la marele Platon, renumitul filozof, care a trait intre anii 427 347 i.H. Platon a vorbit despre Atlantida folosind insemnarile facute de Solon, din care descindea pe linie materna. Solon, om politic si reformator din Atena, a trait intre anii 635 559 i.H. si a fost inclus printre "cei sapte intelepti". El a auzit legenda cu ocazia unei calatorii in Egipt si nu a pierdut prilejul de a o nota. Doua secole mai tirziu, Platon a inclus legenda in dialogurile "Timaios" si "Criton". In "Timaios", marele intelept al antichitatii face o descriere incompleta a Atlantidei, in schimb, in "Criton", ramas neterminat, reia povestirea cu mai multe amanunte. Potrivit ambelor variante, Atlantida ar fi fost o insula enorma, asezata dincolo de Coloanele lui Hercule. Atlantii aveau o imparatie puternica, care se intindea pe un teritoriu imens, pina in Egipt. Se mai spune ca Atlantida s-a scufundat din pricina unui cutremur foarte puternic, in decurs de o zi si o noapte.
Care este adevarul?
"Parintele istoriei", Herodot, aminteste cu o jumatate de veac inaintea lui Platon, de atlanti, popor care ocupa o zona intinsa de pe continentul african, de la muntii Atlas, pina la litoralul atlantic.
In epoca Renasterii, interesul pentru tara misterioasa a crescut brusc, mai ales dupa ce dialogurile lui Platon au intrat intr-un circuit larg. Totusi, adevarata explozie s-a produs in secolul al XIX-lea, cind a inceput sa apara literatura de specialitate si au fost emise cele mai fanteziste si mai neasteptate ipoteze cu privire la locul in care s-ar fi aflat Atlantida.
Si totusi, unde s-a aflat Atlantida?
Luind in calcul cele spuse de Platon, cel mai logic, Atlantida s-ar fi putut afla in Oceanul Atlantic si ar fi fost inghitita de mare in urma unui cataclism natural, de magnitudine mare. Potrivit afirmatiilor unor partizani ai acestei ipoteze, Insulele Azore, Canare si Capul Verde sint marturii ale continentului disparut, si anume virfurile de munti care au ramas deasupra nivelului marii/oceanului din cauza inaltimii lor considerabile. Cercetari geologice au infirmat aceasta ipoteza. Astfel, G.Wierth, om de stiinta, a elaborat o teorie conform careia Atlantida s-ar fi aflat in nodul Groenlandei, unde, cu peste zece milenii in urma, clima era mult mai blinda decit in zilele noastre. Wierth a afirmat ca atlantii, care au trait acolo, sint stramosii popoarelor indo-europene si chiar ai unor popoare din Africa rasariteana. Racirea brusca a climei i-a facut sa paraseasca aceasta regiune cu 8000 de ani i.H, stabilindu-se in Europa si, partial, in America. Tot dupa parerea omului de stiinta german, "stranepotii" atlantilor ar fi fost si unii eschimosi albi, ramasi pe locurile natale. Si totusi, aceasta posibila ipoteza n-a fost nici ea confirmata, din pacate, de nici o descoperire arheologica demna de luat in seama.
In Africa? Sau poate in Creta?
In anul 1910, Leo Frobenius, etnograf german, a descoperit in Nigeria, civilizatia neagra Ife si a crezut ca acolo s-a aflat Atlantida. Dupa numeroase sapaturi arheologice in Ife au fost descoperite vestigii care atesta ca este vorba de o civilizatie foarte dezvoltata. Totusi s-a lamurit ca civilizatia dateaza din secolele XII-XVI ale erei noastre. Prin urmare, nu exista nici o posibilitate ca Atlantida sa se fi aflat in Africa.
Din spusele unor autori greci se stie ca linga Coloanele lui Hercule se afla orasul Tartes, capitala unui regat prosper. Bogatia venea din minele care erau amplasate in diferite parti ale tarii si de pe urma comertului cu populatia de pe litoralul Atlanticului.
La inceputul secolul XX, ca urmare a sapaturilor facute in Creta de englezi si italieni, a fost descoperita o civilizatie necunoscuta, apartinind epocii de bronz. Arheologul Arthur John Evans a numit-o civilizatia minoica, dupa numele regelui Cretei, Minos. Evans a inceput lucrarile in luna martie a anului 1900 si la Knosos a descoperit ruinele unui palat cu fresce magnifice si opere de arta care nu semanau nici cu cele romane, nici cu cele grecesti. Sapaturile efectuate ulterior au dus la descoperirea citorva ansambluri de palate la Knosos, Feste, Fato Zacros si Malli. Aceste palate au fost construite la inceputul mileniului II i.H. si distruse intre anii 1400-1500 i.H. ca urmare a unor cutremure puternice. In urma sapaturilor si cercetarilor arheologice, geografice si oceanografice s-a descoperit ca aceasta cultura minoica a fost deosebit de dezvoltata. Disparitia civilizatiei minoice s-a datorat tot unui cataclism natural, o eruptie extrem de puternica, unica in istoria omenirii, a vulcanului din Insula Santorin din Marea Egee, care a erupt in secolul XV i.H.
Dar supozitiile nu au incetat. Enigma Atlantidei, in mod paradoxal s-a adincit in urma sapaturilor facute in insula Santorin, unde s-a dovedit ca pina la eruptia vulcanului, pe insula se afla un oras foarte mare. Santorin era una dintre Insulele Ciclode, denumirea ei antica fiind Thira, inainte numindu-se Caliste, adica "Preafrumoasa". Eruptia vulcanului din Santorin, cu aproximativ 3500 de ani in urma, a fost confirmata si de sapaturile arheologice efectuate in anul 1967, in insula Acrotiri. Sub lava au fost descoperite circa 15 cladiri: depozite, case de locuit si alte constructii care, se pare, au fost ingropate sub cenusa cu 1500 de ani i.H.. Dupa inceperea sapaturilor in Acrotiri, in Anglia au fost publicate doua carti in care autorii sustineau ca Atlantida nu este altceva decit Creta minoica. Totusi, dupa indelungi cercetari si studii aprofundate, nici o ipoteza nu a putut fi dovedita ca fiind reala.
Din timpuri stravechi si pina astazi, Atlantida, misterioasa tara disparuta, a incitat imaginatia oamenilor de stiinta, a pictorilor, a scriitorilor si a artistilor si, nu in ultimul rind, a stirnit si stirneste aprige dispute. Acestui mister i s-au consacrat numeroase articole stiintifice, sute de carti si chiar picturi. Referitor la dezastrul petrecut in Atlantida, revista franceza "Science et Vie", a publicat numeroase articole de unde am aflat ca primele date despre misterioasa tara disparuta le avem de la marele Platon, renumitul filozof, care a trait intre anii 427 347 i.H. Platon a vorbit despre Atlantida folosind insemnarile facute de Solon, din care descindea pe linie materna. Solon, om politic si reformator din Atena, a trait intre anii 635 559 i.H. si a fost inclus printre "cei sapte intelepti". El a auzit legenda cu ocazia unei calatorii in Egipt si nu a pierdut prilejul de a o nota. Doua secole mai tirziu, Platon a inclus legenda in dialogurile "Timaios" si "Criton". In "Timaios", marele intelept al antichitatii face o descriere incompleta a Atlantidei, in schimb, in "Criton", ramas neterminat, reia povestirea cu mai multe amanunte. Potrivit ambelor variante, Atlantida ar fi fost o insula enorma, asezata dincolo de Coloanele lui Hercule. Atlantii aveau o imparatie puternica, care se intindea pe un teritoriu imens, pina in Egipt. Se mai spune ca Atlantida s-a scufundat din pricina unui cutremur foarte puternic, in decurs de o zi si o noapte.
Care este adevarul?
"Parintele istoriei", Herodot, aminteste cu o jumatate de veac inaintea lui Platon, de atlanti, popor care ocupa o zona intinsa de pe continentul african, de la muntii Atlas, pina la litoralul atlantic.
In epoca Renasterii, interesul pentru tara misterioasa a crescut brusc, mai ales dupa ce dialogurile lui Platon au intrat intr-un circuit larg. Totusi, adevarata explozie s-a produs in secolul al XIX-lea, cind a inceput sa apara literatura de specialitate si au fost emise cele mai fanteziste si mai neasteptate ipoteze cu privire la locul in care s-ar fi aflat Atlantida.
Si totusi, unde s-a aflat Atlantida?
Luind in calcul cele spuse de Platon, cel mai logic, Atlantida s-ar fi putut afla in Oceanul Atlantic si ar fi fost inghitita de mare in urma unui cataclism natural, de magnitudine mare. Potrivit afirmatiilor unor partizani ai acestei ipoteze, Insulele Azore, Canare si Capul Verde sint marturii ale continentului disparut, si anume virfurile de munti care au ramas deasupra nivelului marii/oceanului din cauza inaltimii lor considerabile. Cercetari geologice au infirmat aceasta ipoteza. Astfel, G.Wierth, om de stiinta, a elaborat o teorie conform careia Atlantida s-ar fi aflat in nodul Groenlandei, unde, cu peste zece milenii in urma, clima era mult mai blinda decit in zilele noastre. Wierth a afirmat ca atlantii, care au trait acolo, sint stramosii popoarelor indo-europene si chiar ai unor popoare din Africa rasariteana. Racirea brusca a climei i-a facut sa paraseasca aceasta regiune cu 8000 de ani i.H, stabilindu-se in Europa si, partial, in America. Tot dupa parerea omului de stiinta german, "stranepotii" atlantilor ar fi fost si unii eschimosi albi, ramasi pe locurile natale. Si totusi, aceasta posibila ipoteza n-a fost nici ea confirmata, din pacate, de nici o descoperire arheologica demna de luat in seama.
In Africa? Sau poate in Creta?
In anul 1910, Leo Frobenius, etnograf german, a descoperit in Nigeria, civilizatia neagra Ife si a crezut ca acolo s-a aflat Atlantida. Dupa numeroase sapaturi arheologice in Ife au fost descoperite vestigii care atesta ca este vorba de o civilizatie foarte dezvoltata. Totusi s-a lamurit ca civilizatia dateaza din secolele XII-XVI ale erei noastre. Prin urmare, nu exista nici o posibilitate ca Atlantida sa se fi aflat in Africa.
Din spusele unor autori greci se stie ca linga Coloanele lui Hercule se afla orasul Tartes, capitala unui regat prosper. Bogatia venea din minele care erau amplasate in diferite parti ale tarii si de pe urma comertului cu populatia de pe litoralul Atlanticului.
La inceputul secolul XX, ca urmare a sapaturilor facute in Creta de englezi si italieni, a fost descoperita o civilizatie necunoscuta, apartinind epocii de bronz. Arheologul Arthur John Evans a numit-o civilizatia minoica, dupa numele regelui Cretei, Minos. Evans a inceput lucrarile in luna martie a anului 1900 si la Knosos a descoperit ruinele unui palat cu fresce magnifice si opere de arta care nu semanau nici cu cele romane, nici cu cele grecesti. Sapaturile efectuate ulterior au dus la descoperirea citorva ansambluri de palate la Knosos, Feste, Fato Zacros si Malli. Aceste palate au fost construite la inceputul mileniului II i.H. si distruse intre anii 1400-1500 i.H. ca urmare a unor cutremure puternice. In urma sapaturilor si cercetarilor arheologice, geografice si oceanografice s-a descoperit ca aceasta cultura minoica a fost deosebit de dezvoltata. Disparitia civilizatiei minoice s-a datorat tot unui cataclism natural, o eruptie extrem de puternica, unica in istoria omenirii, a vulcanului din Insula Santorin din Marea Egee, care a erupt in secolul XV i.H.
Dar supozitiile nu au incetat. Enigma Atlantidei, in mod paradoxal s-a adincit in urma sapaturilor facute in insula Santorin, unde s-a dovedit ca pina la eruptia vulcanului, pe insula se afla un oras foarte mare. Santorin era una dintre Insulele Ciclode, denumirea ei antica fiind Thira, inainte numindu-se Caliste, adica "Preafrumoasa". Eruptia vulcanului din Santorin, cu aproximativ 3500 de ani in urma, a fost confirmata si de sapaturile arheologice efectuate in anul 1967, in insula Acrotiri. Sub lava au fost descoperite circa 15 cladiri: depozite, case de locuit si alte constructii care, se pare, au fost ingropate sub cenusa cu 1500 de ani i.H.. Dupa inceperea sapaturilor in Acrotiri, in Anglia au fost publicate doua carti in care autorii sustineau ca Atlantida nu este altceva decit Creta minoica. Totusi, dupa indelungi cercetari si studii aprofundate, nici o ipoteza nu a putut fi dovedita ca fiind reala.
Atlantida 2
Cele ce urmeaza mi-au fost transmise de Palmyra in decursul timpului.
Voi incerca sa fac o sistematizare, dar nu sunt convins ca voi reusi, sau mai corect se poate ca sa va para ca fiind cea mai mare dezordine de date intalnita pana acum .
Atlantida s-a format ca civilizatie semnificativa in perioada de mijloc a ultimei glaciatiuni , acum peste 22000 ani. Ca orice civilizatie a avut dezvoltari si regrese, urmate de cresteri calitative sau de prabusiri . UN a fost o civilizatie cu dezvoltare liniara sau macar linistita. Apogeul este discutabil cand a fost atins, caci aceasta civilizatie a oscilat intre material si spiritual , ca si intre benefic si malefic, atat in ceea ce priveste latura materiala cat si in ceea ce priveste latura spirituala.
Din punct de vedere politic si administrativ Statul lor era guvernat de legi cutumiare care un puteau fi schimbate de puterea politica , magica sau de cea militara din momentul respectiv. Ele erau schimbate cu un decalaj de 10 ani , si asta numai dupa ce era intrunit acordul puterii executive si a puterii magice. Dupa ce treceau 6 ani aceste initiative de modificare trebuiau validate de oamenii liberi si majori . Dupa alti 4 ani ele deveneau cvasi-obligatorii.
Atlantida era condusa de un dictator, rege sau imparat cum vreti sa-i spuneti. Acesta isi forma un guvern alcatuit din fostii dregatori din provincii . Pe care ii selectiona , era o chestie de bani, pile , magie , etc. In provincii , erau numiti guvernatori de imparat, care isi selectionau oameni care sa conduca treburile statului. Treburile Statului erau impartite in 4 domenii mari . 1.Armata-politie , care era alcatuita din profesionisti platiti. Se ocupau bineanteles si de ordinea publica Se ocupau si de anul obligatoriu de pregatire militara. 2. Finante, se ocupau de calcularea si strangerea impozitelor (atat in natura cat si in bani) ca si de plata membrilor armatei si functionarilor.Se ocupau de asemenea cu supravegherea averilor din comert. 3.Educatie- era un sistem de gradinite si scoli publice care luau copii din familii la varsta de 4 ani. 4. departament de constructii publice si infrastructura publica si militara. In afara acestora existau 2 scoli superioare, Scoala se Fizica si Scoala de Metafizica, care aveau o foarte mare autonomie, si care prin imensa influenta pe care au exercitat-o in diferite perioade au determinat evolutia in timp a statului. Fiecare din aceste scoli avea metodele ei secrete de a produce bani de aur cu care subventiona generos Statul ani la rand pentru a obtine privilegii si legi favorabile. Scoala de Fizica facea extractii de aur din minereuri si in epocile mai evoluate, cand metoda a devenit ordinara( adica s-a aflat tehnologia) din apa marii . Tot din apa marii se extragea uraniul pana la interzicerea cu 18000 ani in urma a utilizarii lui. Scoala de Metafizica a avut propriile metode de a obtine aur prin metode magice pierdute, visate de alchimistii antici si medievali dar niciodata descoperite cu adevarat de atunci . In plus , Scoala de Metafizica se ocupa cu magia, influentarea deciziilor atat ale conducatorilor cat si ale condusilor ( pe baza de comenzi platite) , si vindecarea bolilor karmice si a celor cronice prin bioenergie / radiestezie / operatii cu lumina, etc . Scoala de Fizica se ocupa cu vindecarea ranilor din accidente si razboaie. Odata stabilizat, omul daca vroia sa se vindece mai repede si fara sechele era bine sa se duca la Metafizica …. Fiecare avea spitalele si policlinicile ei . Pentru a obtine bani suplimentari , in ultima perioada , ambele Scoli s-au ocupat cu creearea de MUTANTI pentru distractie sexuala si pentru razboi sau distrugerea unor anumite categorii de comercianti neagreeati . In Antichitatea clasica timpurie Planeta mai era bantuita de Balauri , Dragoni ( zburatori sau de pamant…) , Minotauri , si alte corcituri ( natural imposibile ) intre oameni si animale . Unii inca in vremuti mai recente au mai vazut yeti , pitici , elfi , gnomi , diveri monstri in marile si oceanele Lumii . Multi au fost vanati si distrusi de oameni, rezultand Legende si Basme , altii au murit pana la urma din cauze naturale . OBS. Erau facuti sa fie nemuritori , nu mureau de batranete…. Scoala de Metafizica ii facea cu mijloacele Magiei , iar cea de Fizica prin o inginerie genetica doar cu un pic mai avansata decat cea de acum …
Atlantii au realizat contactul cu cateva civilizatii extraterestre si cu civilizatia paralela cavernicola de etnie reptiliana . Principalul articol pentru care erau cautati era magia , atat cea de vindecare si energizare, cat si cea de a influenta deciziile conducatorilor implicati in conflicte. Atlantii un au fabricat niciodata vehicule tip OZN care merg cu apa avand drept catalizator un mineral trans-plutonic care nu se gaseste pe Pamant . Dar au avut numeroase asemenea vehicule , cumparate de le et. Care le fabricau , in schimbul vindecarii bolilor de calatorie in cosmos si al clonarii . Clonarea in vitro ( in bazine cu solutie amniotica artificiala ) nu este posibila doar cu fizica si aparate . Trebuie alimentata cu Lumina – bioenergie si mai trebuie adusa un Suflet ( entitate) sa se incarneze in acea soma. Altfel iese un fel de zombi … ( americanii stiu ceva …) . Ei stiau cum sa aduca O ANUME entitate in corpul clonat ( se comanda in functie de posibilitati , accepturi timp si oferte…)
Metoda insa era scumpa si nu era prea folosita in Tara. Era folosita in special la export catre extraterestrii.
Atlantii au rezolvat problema scaderii natalitatii prin o metoda originala . Inca de acum 16000 ani au creeat o metoda de modificare a genomului uman astfel incat copii sa se nasca hermafroditi . toti Atlantii au fost hermafroditi la sfarsitul acestei civilizatii. Ambele Scoli aveau cate o metoda-bineanteles diferita- de producere. Deoarece copii si tinerii urmau un ciclu lung prin scoli au introdus un impozit in natura foarte special . Fiecare tanar de 16 ani avea de ales daca sa faca 1 copil pe care sa-i dea la 3 luni dupa nastere Statului sau sa faca 1 an de armata .( fiind hermafroditi toti puteau avea copil dupa un contact ca pasiv, si puteau sa faca altcuiva un copil dupa un contact ca activ) Dupa ce se achitau de aceasta sarcina , tinerii puteau sa urmeze scoli superioare sau sa se apuce de munca , comert, servicii , etc. Scoli superioare erau de 2 grade , respectiv pentru meserii avansate – tehnicieni , ingineri , conducatori de vehicule tehnologice mari , negociatori comerciali , functionari cu banii, criptatori si operatori cu informatiile, asistenti medicali , veterinari , agronomi , mineri , chimisti , etc.
Al doilea nivel era secret si se desfasura in Inalta Scoala de Fizica sau in IS de Metafizica . Rezultau Ingineri de conceptie , arhitecti , geneticieni , ingineri de reparatii vehicule, chimisti de sinteza, ingineri metaluirgisti , astronomi , ingineri de energie electrica si un numai.. Respectiv magi specializati in vindecari , modificari genetice, clonare, invizibilitate, transformari atomice , influentare la distanta, actiuni de razboi parapsi, cercetari inforenergetice , levitare si amplificarea gravitatiei , rezolvarea conflictelor prezente si transcendente, etc (??) .
Copii preluati de Stat ca impozit erau crescuti si educati pe banii statului ,fiind prefgatiti in meseriile medii de care avea statul nevoie.
Copii facuti de indivizi la varste normale , adica in plus fata de cel obligatoriu , ii puteau pastra acestia spre crestere, parintele avand si dreptul sa decida ce scoli urmeaza ( si in functie de posibilitatile financiare) Era recunoscuta doar familia monoparentala , doar mama copilului fiind parinte al lui .l Dar repet ei fiind hermafroditi , orice individ putea fi mama daca vroia . Bineantreles ca functie de psihicul si posibilitatile lui , fiecare alegea .
Pana la 4 ani copii normali erau crescuti si educati in familie sau cu asistenti specializati angajati . Dupa 4 ani « gradinita » sau asistentul specializat erau obligatorii. De la 8 ani era obligatorie frecventarea unei scoli primare timp de 6 ani , pana la 14 ani . Mai era obligatorie o scoala de meserii simple de 2 ani , pana la varsta de 16 ani. Dupa ce copilul isi platea Impozitul in Viata Noua , el devenea major , si teoretic un mai depindea de parinte. Deoarece la scolile superioare se platea, dependenta continua. Indivizii inruditi traiau in clanuri destul de unite si in care era un sef dictatorial ( cam ca la familiile mafiote de acum ) . Aceste clanuri insa un aveau ca scop ilegalitatile si omorurile ci pastrarea unor secrete de viata si tinand de meserii. Ca si al renumelui .
Ilegalitati si rautati un prea erau , IS Metafizica gasea imediat pe cei vinovati pein Inforenergetica. Gasea si dovezile sau dadea politiei indicii unde sa le gaseasca. Si asta combinata cu genetica avansata, un pera lasa loc de desfasurare a crimelor, violurilor, furturilor….
Fiecare avea voie sa faca ce vrea cu viata lui , nu erau interdictii de utilizare a drogurilor ( cunosteau planta de coca ( colonii ale lor au traficat aceasta planta pana in Antichitatea timpurie, exista o mumie egipteana in care s-au gasit acum urme de coca ) si tutunul .
Atlantii cunosteau radioul si acesta era monopol de Stat . Cele 2 Inalte Scoli aveau si ele posturile lor. Era folosit doar pentru stiri si emisiuni informative. Se transmiteau de asemenea informatii de interes local pentru principalele colonii. NU era pentru distractie. De asemenea era cunoscuta televiziunea. Doar in Capitala . Erau putine aparate, de tip “ tablou vorbitor” – fabricate de Extraterestrii . Putini aveau aparate. Era un singur emitaror , al Imperiului , la timpi de antena aveau acces si Universitatile. NU transmitea divertisment. (televiziunea nu a fost pervertita, se exprima Palmyra ) . Aveau de asemenea computere, la bordul Navelor cumparate de la ET , si in reteaua financiara a Statului , ca si la Universitati. Descoperisera reteaua de tip lan dar nu si Internetul . Accesul la orice fel de informatii era foarte restrictionat. Sistemele deoperare de pe calculatoare erau cele cu care venisera , asemanatoare linux si dos. Erau greu de configurat si de reparat. Aveau specialisti care se ocupau de aceste treburi. Nu aveau jocuri , dar aveau simulari si harti pentru deprinderea meseriilor legate de navigatie si zbor.
Atlantii aveau statul si capitala situate pe o insula mare si joasa situata in zona Bahamas. Un trebuie uitat ca in acea perioada din cauza ca era glaciatie, nivelul apelor Oceanului planetar era mai mic cu ~ 200 m ( si, de ex Anglia era unita cu Europa, Bosforul nu exista, Marea neagra era dulce si avea nivelul cu 400 m mai jos ca acum, Alaska era unita cu Asia , etc ) Orasul era foarte jos , pe malul apei ( lucru scris si de Platon ) si insula lor era joasa si destul de mlastinoasa. Clima era rece si foarte umeda, aproape tot timpul anului era ceatza densa. Cauza acesteia era Curentul Golfstream care incalzea marea din jurul insulei. Totodata aerul rece venea aproape constant dinspre nord ( Ghetarii ajungeau pana in drept cu New York-ul. ) Uneori sloiuri si aisberg-uri pluteau pana la tarmurile Atlantidei. Una din cele mai mari greseli ale Atlantilor a fost legata de regimul total inchis al informatiei. Atat IS de Fizica cat si IS de Metafizica isi mentineau absolventii angajati la ele sau la unitati de cercetare si productie situate in incinta lor. Pe vremea Altantilor nu exista iesire le pensie, exista obligatia angajatorului de a pastra angajatii pana la moarte , indiferent pe ce post. De regula batranii faceau munci usoare si de supraveghere a prezentei celorlalti , curateniei , raportarii certurilor, urmaririi stricaciunilor aparute la constructii si santuri pluviale, intretinut vegetatia si reparatii marunte la echipamente. Scopul era si de protectie sociala si de a impiedica secretele de serviciu sa plece odata cu iesirea la pensie sau cu concedierea. Ambele universitati aveau sedii doar in Atlantida ; in colonii erau temple si untati de productie , dar in acestea erau angajati doar absolventi cel mult mediocri ai celor 2 universitati. Poate si din cauza situarii Capitalei atat de jos pe malul apei, Atlantii si-au facut Colonii situate in marea lor majoritate pe platouri montane inalte.
Atlantii traiau aproape tot timpul in o clima umeda si cetzoasa. Nu suportau soarele si lumina puternica. Se hraneau aproape excusiv cu alge, peste si Fructe de Mare. Ocazional mai consumau fructe , legume , cereale . Carne se manca doar de 3 ori pe an. Exceptie de la aceasta regula faceau doar soldatii aflati in misiune de razboi si echipajele de Nave zburatoare sau plutitoare . Din cauza hranei si poate si ca urmare secundara a numeroaselor experimente genetice de ameliorare si imbunatatire a rasei , Atlantii “pursange” aveau pielea verzuie, aveau inaltimea medie de 3 metri, erau astenici la constitutia trupeasca si aveau parul lung si blond, de regula cretz. Aceata bisniuinta la clima rece poate fi si ea o cauza a situarii multor colonii la mare inaltime. Pentru a se apara de soare cladirile aveau pereti grosi si plafoane din piatra masiva. Atlantii aveau o tehnologie de inmuiere temporara a granitului, prin inmuiere intr-o solutie. Tehnica apartinea IS de Fizica, deci nu era magica. ( adica poate fi descoperita de savantii acestei civilizatii ). Atlantii au facut multe colonii
In Anzi : Cera Galan ( 6500 m altitudine, cladiri cu etaj , constructie practic nedatabila din piatra pura ( max 12 tone/buc !! ) camere foarte inalte , intrari prin acoperis urile conice din piatra , Tiahuanaco ( poarta soarelui , datata dupa alinierea la soare si precesie la 11000 ien , pietre de pana la 60 tone/buc , Sacsayhuman ( orasul Zeilor ) constructii din piatra pura, nedatabila , imbinate prin scoabe turnate in canelutri sapate in piatra, scoabe din Monel ( aliaj Nichel – Cupru temp de topire ~ 1800 grade, NU se poate obtine cu lemne in zona nu exista carbuni ....(??)) in perfecta stare si acum , ruinele scufundate de langa Azore, Drumul de piatra de langa Bimini – o sectiune de „drum” pavat cu pietre dreptunghiulare de mari dimensiuni- neacoperit de nisip din cauza curentilor oceanici foarte puternici pe acel platou ( deasupra apei in perioada glaciara) , Cetatea de langa insulele Azore - realizata prin sapare intr-un mic con vulcanic, actualmente scufundat, dar deasupra apei in periada glaciatiunii, In acelasi stil arhitectonic a fost construita si Cetatea de piatra din Zimbabwe ( ma refer la pietre care au fost rotunjite la colturi prin inmuiere, care se imbina „rotund pe rotund”-practic e imposibil de gasit 9 pietre care sa se imbine rotund intre ele.Cetatea are sute de mii de pietre imbinate astfel , cetatea Colti din jud Hunedoara-Romania . Mai exista in Tibet si in India, dar oamenii de acolo au continuat sa locuiasca cladirile, si le-au tencuit si modificat , fiind greu de recunoscut azi .
Dovezi indirecte ale prezentei Atlantilor il constituie „poporul” Viracocha - oameni albi cu barbi roscate , par lung si drept care sunt descrisi in legendele si scrierile civilizatiilor din America Centrala si de Sud. Au trait si in Insula Pastelui , fiind autorii constructiilor . Au fost doar conducatori si magi. Au fost gasite schelete in toata America de Sud, America Centrala si Insulele Pacificului . In Japonia mai traieste un grup izolat de descendenti - Aimu - . Scheletele sunt usor de recunoscut dupa INALTIMEA IMENSA - toti au peste 2 metri , cele mai multe schelete au in jur de 2.5 m ( aproximativ 800 schelete gasite pana acum !!!) ... (inaltime dedusa si din putinele oase gasite in sapaturile de la Cetatea Colti de la noi [ Oamenii Muntelui din Parang sunt inalti si blonzi. Nu seamana deloc cu cei din Valea Jiului!] ) In Anerica de Sud si Centrala exista statui din piatra cu reprezentari care nu lasa loc de echivoc . Alta dovada indirecta o constituie prezenta unui trib de oameni Negri in Venezuela. Sunt negri cu trasaturi negroide ca cei din Africa. NU provin din sclavi scapati de pe plantatiile europenilor. Sunt atestati din sec 16. Capetele de piatra sculptate de olmeci sau de predecesorii lor – avand aceleasi trasaturi negroide – le intareste autenticitatea pe Continentul american , largindu-le mult aria de locuire ... Eschimosii , care au trasaturi mongoloide evidente, mult diferite de amerindieni. In legendele lor se spune ca stramosii lor au fost adusi DUPA marele Zid de ghiata cu nave zburatoare ca pedeapsa ca i-au atacat pe „Zei”. Expeditia Germana din Tibet a gasit dovezi de inrudire antropologica intre locuitorii Statului Interior si rasa Ariana.
Crucea cu bratele rasucite spre Stanga, adica Levogir, adica in SENS BENEFIC FUNDAMENTAL numita de nazisti Svastica , care pentru TOATE populatiile Vechi din Eurasia era semn uninersal de Bun Venit. Cu acest semn veti mai avea de-a face cei ce veti invata Radiestezie . Cei care sunt deja, cred ca au masurat si stiu destule ( are EBF 99.97 , mai mare decat crucea cu bratze egale ) Ca si salutul cu palma dreapta ridicata .(corect asha cum fac instinctiv copii , in picioare , cu cealalta mana in jos).
Despre disparitia Atlantidei. Ce s-a intamplat de fapt ? Cum a fost posibila o asha de mare si brusca catastrofa planetara acum 12500 ani ? Ma refer desigur la POTOP. Atlantii, cu spiritul lor comercial aplicat in materie de imixtiune in succesiunea la conducerea civilizatiei extraterestrilor GREY au dat-o in bara. Nu a fost prima data, dar de data asta au gresit-o rau . Factiunea sprijinita cu magie de magii de la IS MF a pierdut conflictul pentru succesiunea la conducerea Imperiului. Castigatorii bineanteles ca au aflat de vrajile ( nu tocmai benefice pentru ei ) facute de Atlanti (si platite cu nave si tehnologie interzisa la „export” si acum) si au venit sa se razbune pe aceasta rasa minuscula avansata si tupeista. Dupa cum se stie ( cine stie, cunoaste...) rasa grey este foarte tehnicista si putin sensibila. Au Biosicul foarte dezvoltat si Noesicul asuprit de acesta. In Nave au generatoare de Lumina artificiala. ( Ma refer aici la Bioenergie pura artificiala. **Cam cu aceleasi beneficii si neajunsuri ca si vitaminele artificiale pentru oamenii actuali ** Cei care au ajuns intr-o Nava -si aici sunt cei rapiti sau colaboratorii lor din Aria 51 si alte baze secrete- stiu acea LUMINA ALBA SOLIDA care face tesuturile aproape transparente , care inunda complet interiorul Navelor Spatiale ale ET.) Au luat foarte in serios pericolul imixtiunii Atlantilor si au venit cu cea mai mare BAZA SPATIALA a Lor. Pe atunci inca nu erau in regresul si decaderea in care sunt azi. Baza asta este si acum pe langa Noi . O vedem toti. O numim LUNA . ** Teste facute de Americani prin producerea de unde seismice pe Luna au aratat clar ca aceasta este un corp gol la interior ( trantind de la cativa metri o treapta de racheta de cateva sute de kg, suprafata Lunii a vibrat ore in sir , vibratii inregistrate de o raza laser trimisa de pe Pamant si reflectata inapoi de o oglinda pusa pe Luna. ET au sabotat ulterioara misiune pe Luna, care avea intre altele in plan sa provoace o explozie pe supraf. lunii.( Apollo 13 ). Si de atunci Oamenii nu au mai calcat pe Luna. (alta ciudatenie – craterele de impact de pe Luna sunt foarte mari pe orizontala si prea putin adanci . Ca si cum sub suprafata acoperita cu pietre si praf s-ar afla un blindaj foarte eficient ( Luna a fost lovita de meteoriti foarte mari care au produs explozii foarte puternice [ ultima data in sec 13 sau 14 – relatarea calugarilor din Irlanda ] ) .... .
Cand au vazut ce enormitate de Baza Stelara a trimis civilizatia Grey contra Lor, Atlantii au activat Scutul lor secret care facea ca ATLANTIDA SA SE MUTE INTRE 2 CUANTE ALATURATE DE TIMP . ( nu inteleg cum vine asta, dar Palmyra asha zice. Noi toti si toate lucrurile noastre existam PE cuantele Timpului. Atunci , acum 12500 ani Atlantii si-au bagat toata Insula INTRE cuantele de Timp. Daca citeste asta cineva cu cunostinte avansate de Fizica Cuantica Relativista, poate da o explicatie mai clara, si poate si ceva relatii matematice. Pe mine ma depaseste .... ) . Dar s-a intamplat o nenorocire. Nu din viina Atlantilor, ei mai testasera Scutul si functiona bine. Luna cand a venit ( Legendele multor populatii din Asia si Australia evoca Vremurile de Demult cu sintagma „ CAND NU ERA LUNA PE CER –in loc de a fost odata ca niciodata al nostru- )din Spatiu si s-a inscris pe o orbita stationara in jurul Terrei ( Luna , care stiintific dovedit este mai batrana ca Sistemul Solar ) a produs UN URIASD VAL MAREIC – de peste 100 de metri. Totodata a produs o unda in Scoarta Terrei ( se mai simte si acum Mareea Telurica ) care a eliberat numeroase tensiuni acumulate in Scoarta, decalasand deci multe cutremure puternice si eruptii vulcanice.
POTOPUL . Dezastru pomenit in Legendele si Scrierile Anticilor de pe toarta Planeta – pana si de aborigenii din Australia .Atunci a fost un fenomen incredibil . Pe langa valul de peste 100 m care a maturat Uscatul pe multi km adancime , acest Val a mai facut 2 rele imense.
1. A produs o alunecare a intregii cruste terestre pe mantaua semilichida de dedesupt, cu consecinte climatrice catastrofale. Nordul Asiei si Antarctica de vest care aveau climat temperat cu toata glaciatiunea au ajuns brusc in zone polare ( harta lui Piri Reis a fost copiata dupa o harta Atlanta de dinaintea ac estui dezastru ) . Tibetul siu Anzii s-au inaltat brusc cu 2000 metri. Mamutii si alte animale nu au avut nici o sansa . Multe din Coloniile Atlante au fost aproape distruse. Cera Galan a ajuns atat de sus ca nu a mai putut fi locuit .
2. Valul mareic a amestecat apa Oceanului si a bulversat aerul Atmosferei in asa hal ca GHETURILE GLACIARE s-au topit brusc in cam 2 ani , nivelul Oceanului Planetar crescand cu ~ 200 m . Asta a inundat aproape brusc intinse suprafete de uscat , a produs partunderea apei sarate in Marea Neagra prin o uriasa cascada in Bosfor , inundand Templul lui Apollo de pe varful MUNTELUI DELTEI – actuala Insula a Serpilor...
Atlantida este acum sub nivelul Marii. Uriasele generatoare de Energie care alimenteaza Scutul sunt GRAV AVARIATE si Insula nu mai poate fi adusa in cuanta noastra de Timp. Uneori in Zona respectiva se produc anomalii mari de SPATIU – TIMP – GRAVITATIE , disparand Nave si Avioane. „APA ALBA” , spaima Nenumita a tuturor pilotilor si capitanilor , vizibila din Cosmos , este doar una din aparentele tulburarilor din Triunghi. Mai apar linii de forta care se vad pe radar ca si cum ar fi tarmuri, uneori pe cer senin intri in ceata, nu mai stii care e susul si care e josul , navele par sa pluteasca si aviaonele sunt in deriva, nici un instrument nu mai functioneaza, radioul si telefonul mobil sunt moarte. Se face o liniste de pe alta Lume. ( fenomenele sunt relatate prima data de Columb in sec 14, asha ca nu sunt folclor contemporan... . ) Ca o adeverire a celor scrise, nerecunoscuta de autoritati , rutele aviatice si majoritatea satelitilor OCOLESC TRIUNGHIUL. „Triunghiul bermudelor”, bineinteles. Verificati pe Net, rutele aviatice sunt publice...
Mai puteti gasi si alte relatari pe Net sau carti despre Atlantida si misterele asociate ei . Nu mai deschid capitolul SFINX [ are varsta de aproximativ 12500 ani, se uita inspre Constelatia Leului atunci cand a fost construit, Capul a fost refacut prin sculptarea actualului cap din capul de Leu pe care il avea initial , are dare de eroziune Verticale, care pot fi facute doar de apa de ploaie ( nisipul roade dare orizontale cand e dus de vant ), faraonul Kufu l-a dezgropat din nisip acum 4500 ani .... ] si Piramide ( sunt in toata Lumea, au proprietati accesibile doar Initiatilor ...) .
*** Oare cum ne-am simti daca printr-o interventie Divina sau facuta de Extraterestri la ordinul Divinitatii, Atlantida cu oamenii si Stiintele sale ar reveni dintre Cuantele de Timp, devenind Stat contemporan ? Ar rezista oare ordinea Lumii ?
Voi incerca sa fac o sistematizare, dar nu sunt convins ca voi reusi, sau mai corect se poate ca sa va para ca fiind cea mai mare dezordine de date intalnita pana acum .
Atlantida s-a format ca civilizatie semnificativa in perioada de mijloc a ultimei glaciatiuni , acum peste 22000 ani. Ca orice civilizatie a avut dezvoltari si regrese, urmate de cresteri calitative sau de prabusiri . UN a fost o civilizatie cu dezvoltare liniara sau macar linistita. Apogeul este discutabil cand a fost atins, caci aceasta civilizatie a oscilat intre material si spiritual , ca si intre benefic si malefic, atat in ceea ce priveste latura materiala cat si in ceea ce priveste latura spirituala.
Din punct de vedere politic si administrativ Statul lor era guvernat de legi cutumiare care un puteau fi schimbate de puterea politica , magica sau de cea militara din momentul respectiv. Ele erau schimbate cu un decalaj de 10 ani , si asta numai dupa ce era intrunit acordul puterii executive si a puterii magice. Dupa ce treceau 6 ani aceste initiative de modificare trebuiau validate de oamenii liberi si majori . Dupa alti 4 ani ele deveneau cvasi-obligatorii.
Atlantida era condusa de un dictator, rege sau imparat cum vreti sa-i spuneti. Acesta isi forma un guvern alcatuit din fostii dregatori din provincii . Pe care ii selectiona , era o chestie de bani, pile , magie , etc. In provincii , erau numiti guvernatori de imparat, care isi selectionau oameni care sa conduca treburile statului. Treburile Statului erau impartite in 4 domenii mari . 1.Armata-politie , care era alcatuita din profesionisti platiti. Se ocupau bineanteles si de ordinea publica Se ocupau si de anul obligatoriu de pregatire militara. 2. Finante, se ocupau de calcularea si strangerea impozitelor (atat in natura cat si in bani) ca si de plata membrilor armatei si functionarilor.Se ocupau de asemenea cu supravegherea averilor din comert. 3.Educatie- era un sistem de gradinite si scoli publice care luau copii din familii la varsta de 4 ani. 4. departament de constructii publice si infrastructura publica si militara. In afara acestora existau 2 scoli superioare, Scoala se Fizica si Scoala de Metafizica, care aveau o foarte mare autonomie, si care prin imensa influenta pe care au exercitat-o in diferite perioade au determinat evolutia in timp a statului. Fiecare din aceste scoli avea metodele ei secrete de a produce bani de aur cu care subventiona generos Statul ani la rand pentru a obtine privilegii si legi favorabile. Scoala de Fizica facea extractii de aur din minereuri si in epocile mai evoluate, cand metoda a devenit ordinara( adica s-a aflat tehnologia) din apa marii . Tot din apa marii se extragea uraniul pana la interzicerea cu 18000 ani in urma a utilizarii lui. Scoala de Metafizica a avut propriile metode de a obtine aur prin metode magice pierdute, visate de alchimistii antici si medievali dar niciodata descoperite cu adevarat de atunci . In plus , Scoala de Metafizica se ocupa cu magia, influentarea deciziilor atat ale conducatorilor cat si ale condusilor ( pe baza de comenzi platite) , si vindecarea bolilor karmice si a celor cronice prin bioenergie / radiestezie / operatii cu lumina, etc . Scoala de Fizica se ocupa cu vindecarea ranilor din accidente si razboaie. Odata stabilizat, omul daca vroia sa se vindece mai repede si fara sechele era bine sa se duca la Metafizica …. Fiecare avea spitalele si policlinicile ei . Pentru a obtine bani suplimentari , in ultima perioada , ambele Scoli s-au ocupat cu creearea de MUTANTI pentru distractie sexuala si pentru razboi sau distrugerea unor anumite categorii de comercianti neagreeati . In Antichitatea clasica timpurie Planeta mai era bantuita de Balauri , Dragoni ( zburatori sau de pamant…) , Minotauri , si alte corcituri ( natural imposibile ) intre oameni si animale . Unii inca in vremuti mai recente au mai vazut yeti , pitici , elfi , gnomi , diveri monstri in marile si oceanele Lumii . Multi au fost vanati si distrusi de oameni, rezultand Legende si Basme , altii au murit pana la urma din cauze naturale . OBS. Erau facuti sa fie nemuritori , nu mureau de batranete…. Scoala de Metafizica ii facea cu mijloacele Magiei , iar cea de Fizica prin o inginerie genetica doar cu un pic mai avansata decat cea de acum …
Atlantii au realizat contactul cu cateva civilizatii extraterestre si cu civilizatia paralela cavernicola de etnie reptiliana . Principalul articol pentru care erau cautati era magia , atat cea de vindecare si energizare, cat si cea de a influenta deciziile conducatorilor implicati in conflicte. Atlantii un au fabricat niciodata vehicule tip OZN care merg cu apa avand drept catalizator un mineral trans-plutonic care nu se gaseste pe Pamant . Dar au avut numeroase asemenea vehicule , cumparate de le et. Care le fabricau , in schimbul vindecarii bolilor de calatorie in cosmos si al clonarii . Clonarea in vitro ( in bazine cu solutie amniotica artificiala ) nu este posibila doar cu fizica si aparate . Trebuie alimentata cu Lumina – bioenergie si mai trebuie adusa un Suflet ( entitate) sa se incarneze in acea soma. Altfel iese un fel de zombi … ( americanii stiu ceva …) . Ei stiau cum sa aduca O ANUME entitate in corpul clonat ( se comanda in functie de posibilitati , accepturi timp si oferte…)
Metoda insa era scumpa si nu era prea folosita in Tara. Era folosita in special la export catre extraterestrii.
Atlantii au rezolvat problema scaderii natalitatii prin o metoda originala . Inca de acum 16000 ani au creeat o metoda de modificare a genomului uman astfel incat copii sa se nasca hermafroditi . toti Atlantii au fost hermafroditi la sfarsitul acestei civilizatii. Ambele Scoli aveau cate o metoda-bineanteles diferita- de producere. Deoarece copii si tinerii urmau un ciclu lung prin scoli au introdus un impozit in natura foarte special . Fiecare tanar de 16 ani avea de ales daca sa faca 1 copil pe care sa-i dea la 3 luni dupa nastere Statului sau sa faca 1 an de armata .( fiind hermafroditi toti puteau avea copil dupa un contact ca pasiv, si puteau sa faca altcuiva un copil dupa un contact ca activ) Dupa ce se achitau de aceasta sarcina , tinerii puteau sa urmeze scoli superioare sau sa se apuce de munca , comert, servicii , etc. Scoli superioare erau de 2 grade , respectiv pentru meserii avansate – tehnicieni , ingineri , conducatori de vehicule tehnologice mari , negociatori comerciali , functionari cu banii, criptatori si operatori cu informatiile, asistenti medicali , veterinari , agronomi , mineri , chimisti , etc.
Al doilea nivel era secret si se desfasura in Inalta Scoala de Fizica sau in IS de Metafizica . Rezultau Ingineri de conceptie , arhitecti , geneticieni , ingineri de reparatii vehicule, chimisti de sinteza, ingineri metaluirgisti , astronomi , ingineri de energie electrica si un numai.. Respectiv magi specializati in vindecari , modificari genetice, clonare, invizibilitate, transformari atomice , influentare la distanta, actiuni de razboi parapsi, cercetari inforenergetice , levitare si amplificarea gravitatiei , rezolvarea conflictelor prezente si transcendente, etc (??) .
Copii preluati de Stat ca impozit erau crescuti si educati pe banii statului ,fiind prefgatiti in meseriile medii de care avea statul nevoie.
Copii facuti de indivizi la varste normale , adica in plus fata de cel obligatoriu , ii puteau pastra acestia spre crestere, parintele avand si dreptul sa decida ce scoli urmeaza ( si in functie de posibilitatile financiare) Era recunoscuta doar familia monoparentala , doar mama copilului fiind parinte al lui .l Dar repet ei fiind hermafroditi , orice individ putea fi mama daca vroia . Bineantreles ca functie de psihicul si posibilitatile lui , fiecare alegea .
Pana la 4 ani copii normali erau crescuti si educati in familie sau cu asistenti specializati angajati . Dupa 4 ani « gradinita » sau asistentul specializat erau obligatorii. De la 8 ani era obligatorie frecventarea unei scoli primare timp de 6 ani , pana la 14 ani . Mai era obligatorie o scoala de meserii simple de 2 ani , pana la varsta de 16 ani. Dupa ce copilul isi platea Impozitul in Viata Noua , el devenea major , si teoretic un mai depindea de parinte. Deoarece la scolile superioare se platea, dependenta continua. Indivizii inruditi traiau in clanuri destul de unite si in care era un sef dictatorial ( cam ca la familiile mafiote de acum ) . Aceste clanuri insa un aveau ca scop ilegalitatile si omorurile ci pastrarea unor secrete de viata si tinand de meserii. Ca si al renumelui .
Ilegalitati si rautati un prea erau , IS Metafizica gasea imediat pe cei vinovati pein Inforenergetica. Gasea si dovezile sau dadea politiei indicii unde sa le gaseasca. Si asta combinata cu genetica avansata, un pera lasa loc de desfasurare a crimelor, violurilor, furturilor….
Fiecare avea voie sa faca ce vrea cu viata lui , nu erau interdictii de utilizare a drogurilor ( cunosteau planta de coca ( colonii ale lor au traficat aceasta planta pana in Antichitatea timpurie, exista o mumie egipteana in care s-au gasit acum urme de coca ) si tutunul .
Atlantii cunosteau radioul si acesta era monopol de Stat . Cele 2 Inalte Scoli aveau si ele posturile lor. Era folosit doar pentru stiri si emisiuni informative. Se transmiteau de asemenea informatii de interes local pentru principalele colonii. NU era pentru distractie. De asemenea era cunoscuta televiziunea. Doar in Capitala . Erau putine aparate, de tip “ tablou vorbitor” – fabricate de Extraterestrii . Putini aveau aparate. Era un singur emitaror , al Imperiului , la timpi de antena aveau acces si Universitatile. NU transmitea divertisment. (televiziunea nu a fost pervertita, se exprima Palmyra ) . Aveau de asemenea computere, la bordul Navelor cumparate de la ET , si in reteaua financiara a Statului , ca si la Universitati. Descoperisera reteaua de tip lan dar nu si Internetul . Accesul la orice fel de informatii era foarte restrictionat. Sistemele deoperare de pe calculatoare erau cele cu care venisera , asemanatoare linux si dos. Erau greu de configurat si de reparat. Aveau specialisti care se ocupau de aceste treburi. Nu aveau jocuri , dar aveau simulari si harti pentru deprinderea meseriilor legate de navigatie si zbor.
Atlantii aveau statul si capitala situate pe o insula mare si joasa situata in zona Bahamas. Un trebuie uitat ca in acea perioada din cauza ca era glaciatie, nivelul apelor Oceanului planetar era mai mic cu ~ 200 m ( si, de ex Anglia era unita cu Europa, Bosforul nu exista, Marea neagra era dulce si avea nivelul cu 400 m mai jos ca acum, Alaska era unita cu Asia , etc ) Orasul era foarte jos , pe malul apei ( lucru scris si de Platon ) si insula lor era joasa si destul de mlastinoasa. Clima era rece si foarte umeda, aproape tot timpul anului era ceatza densa. Cauza acesteia era Curentul Golfstream care incalzea marea din jurul insulei. Totodata aerul rece venea aproape constant dinspre nord ( Ghetarii ajungeau pana in drept cu New York-ul. ) Uneori sloiuri si aisberg-uri pluteau pana la tarmurile Atlantidei. Una din cele mai mari greseli ale Atlantilor a fost legata de regimul total inchis al informatiei. Atat IS de Fizica cat si IS de Metafizica isi mentineau absolventii angajati la ele sau la unitati de cercetare si productie situate in incinta lor. Pe vremea Altantilor nu exista iesire le pensie, exista obligatia angajatorului de a pastra angajatii pana la moarte , indiferent pe ce post. De regula batranii faceau munci usoare si de supraveghere a prezentei celorlalti , curateniei , raportarii certurilor, urmaririi stricaciunilor aparute la constructii si santuri pluviale, intretinut vegetatia si reparatii marunte la echipamente. Scopul era si de protectie sociala si de a impiedica secretele de serviciu sa plece odata cu iesirea la pensie sau cu concedierea. Ambele universitati aveau sedii doar in Atlantida ; in colonii erau temple si untati de productie , dar in acestea erau angajati doar absolventi cel mult mediocri ai celor 2 universitati. Poate si din cauza situarii Capitalei atat de jos pe malul apei, Atlantii si-au facut Colonii situate in marea lor majoritate pe platouri montane inalte.
Atlantii traiau aproape tot timpul in o clima umeda si cetzoasa. Nu suportau soarele si lumina puternica. Se hraneau aproape excusiv cu alge, peste si Fructe de Mare. Ocazional mai consumau fructe , legume , cereale . Carne se manca doar de 3 ori pe an. Exceptie de la aceasta regula faceau doar soldatii aflati in misiune de razboi si echipajele de Nave zburatoare sau plutitoare . Din cauza hranei si poate si ca urmare secundara a numeroaselor experimente genetice de ameliorare si imbunatatire a rasei , Atlantii “pursange” aveau pielea verzuie, aveau inaltimea medie de 3 metri, erau astenici la constitutia trupeasca si aveau parul lung si blond, de regula cretz. Aceata bisniuinta la clima rece poate fi si ea o cauza a situarii multor colonii la mare inaltime. Pentru a se apara de soare cladirile aveau pereti grosi si plafoane din piatra masiva. Atlantii aveau o tehnologie de inmuiere temporara a granitului, prin inmuiere intr-o solutie. Tehnica apartinea IS de Fizica, deci nu era magica. ( adica poate fi descoperita de savantii acestei civilizatii ). Atlantii au facut multe colonii
In Anzi : Cera Galan ( 6500 m altitudine, cladiri cu etaj , constructie practic nedatabila din piatra pura ( max 12 tone/buc !! ) camere foarte inalte , intrari prin acoperis urile conice din piatra , Tiahuanaco ( poarta soarelui , datata dupa alinierea la soare si precesie la 11000 ien , pietre de pana la 60 tone/buc , Sacsayhuman ( orasul Zeilor ) constructii din piatra pura, nedatabila , imbinate prin scoabe turnate in canelutri sapate in piatra, scoabe din Monel ( aliaj Nichel – Cupru temp de topire ~ 1800 grade, NU se poate obtine cu lemne in zona nu exista carbuni ....(??)) in perfecta stare si acum , ruinele scufundate de langa Azore, Drumul de piatra de langa Bimini – o sectiune de „drum” pavat cu pietre dreptunghiulare de mari dimensiuni- neacoperit de nisip din cauza curentilor oceanici foarte puternici pe acel platou ( deasupra apei in perioada glaciara) , Cetatea de langa insulele Azore - realizata prin sapare intr-un mic con vulcanic, actualmente scufundat, dar deasupra apei in periada glaciatiunii, In acelasi stil arhitectonic a fost construita si Cetatea de piatra din Zimbabwe ( ma refer la pietre care au fost rotunjite la colturi prin inmuiere, care se imbina „rotund pe rotund”-practic e imposibil de gasit 9 pietre care sa se imbine rotund intre ele.Cetatea are sute de mii de pietre imbinate astfel , cetatea Colti din jud Hunedoara-Romania . Mai exista in Tibet si in India, dar oamenii de acolo au continuat sa locuiasca cladirile, si le-au tencuit si modificat , fiind greu de recunoscut azi .
Dovezi indirecte ale prezentei Atlantilor il constituie „poporul” Viracocha - oameni albi cu barbi roscate , par lung si drept care sunt descrisi in legendele si scrierile civilizatiilor din America Centrala si de Sud. Au trait si in Insula Pastelui , fiind autorii constructiilor . Au fost doar conducatori si magi. Au fost gasite schelete in toata America de Sud, America Centrala si Insulele Pacificului . In Japonia mai traieste un grup izolat de descendenti - Aimu - . Scheletele sunt usor de recunoscut dupa INALTIMEA IMENSA - toti au peste 2 metri , cele mai multe schelete au in jur de 2.5 m ( aproximativ 800 schelete gasite pana acum !!!) ... (inaltime dedusa si din putinele oase gasite in sapaturile de la Cetatea Colti de la noi [ Oamenii Muntelui din Parang sunt inalti si blonzi. Nu seamana deloc cu cei din Valea Jiului!] ) In Anerica de Sud si Centrala exista statui din piatra cu reprezentari care nu lasa loc de echivoc . Alta dovada indirecta o constituie prezenta unui trib de oameni Negri in Venezuela. Sunt negri cu trasaturi negroide ca cei din Africa. NU provin din sclavi scapati de pe plantatiile europenilor. Sunt atestati din sec 16. Capetele de piatra sculptate de olmeci sau de predecesorii lor – avand aceleasi trasaturi negroide – le intareste autenticitatea pe Continentul american , largindu-le mult aria de locuire ... Eschimosii , care au trasaturi mongoloide evidente, mult diferite de amerindieni. In legendele lor se spune ca stramosii lor au fost adusi DUPA marele Zid de ghiata cu nave zburatoare ca pedeapsa ca i-au atacat pe „Zei”. Expeditia Germana din Tibet a gasit dovezi de inrudire antropologica intre locuitorii Statului Interior si rasa Ariana.
Crucea cu bratele rasucite spre Stanga, adica Levogir, adica in SENS BENEFIC FUNDAMENTAL numita de nazisti Svastica , care pentru TOATE populatiile Vechi din Eurasia era semn uninersal de Bun Venit. Cu acest semn veti mai avea de-a face cei ce veti invata Radiestezie . Cei care sunt deja, cred ca au masurat si stiu destule ( are EBF 99.97 , mai mare decat crucea cu bratze egale ) Ca si salutul cu palma dreapta ridicata .(corect asha cum fac instinctiv copii , in picioare , cu cealalta mana in jos).
Despre disparitia Atlantidei. Ce s-a intamplat de fapt ? Cum a fost posibila o asha de mare si brusca catastrofa planetara acum 12500 ani ? Ma refer desigur la POTOP. Atlantii, cu spiritul lor comercial aplicat in materie de imixtiune in succesiunea la conducerea civilizatiei extraterestrilor GREY au dat-o in bara. Nu a fost prima data, dar de data asta au gresit-o rau . Factiunea sprijinita cu magie de magii de la IS MF a pierdut conflictul pentru succesiunea la conducerea Imperiului. Castigatorii bineanteles ca au aflat de vrajile ( nu tocmai benefice pentru ei ) facute de Atlanti (si platite cu nave si tehnologie interzisa la „export” si acum) si au venit sa se razbune pe aceasta rasa minuscula avansata si tupeista. Dupa cum se stie ( cine stie, cunoaste...) rasa grey este foarte tehnicista si putin sensibila. Au Biosicul foarte dezvoltat si Noesicul asuprit de acesta. In Nave au generatoare de Lumina artificiala. ( Ma refer aici la Bioenergie pura artificiala. **Cam cu aceleasi beneficii si neajunsuri ca si vitaminele artificiale pentru oamenii actuali ** Cei care au ajuns intr-o Nava -si aici sunt cei rapiti sau colaboratorii lor din Aria 51 si alte baze secrete- stiu acea LUMINA ALBA SOLIDA care face tesuturile aproape transparente , care inunda complet interiorul Navelor Spatiale ale ET.) Au luat foarte in serios pericolul imixtiunii Atlantilor si au venit cu cea mai mare BAZA SPATIALA a Lor. Pe atunci inca nu erau in regresul si decaderea in care sunt azi. Baza asta este si acum pe langa Noi . O vedem toti. O numim LUNA . ** Teste facute de Americani prin producerea de unde seismice pe Luna au aratat clar ca aceasta este un corp gol la interior ( trantind de la cativa metri o treapta de racheta de cateva sute de kg, suprafata Lunii a vibrat ore in sir , vibratii inregistrate de o raza laser trimisa de pe Pamant si reflectata inapoi de o oglinda pusa pe Luna. ET au sabotat ulterioara misiune pe Luna, care avea intre altele in plan sa provoace o explozie pe supraf. lunii.( Apollo 13 ). Si de atunci Oamenii nu au mai calcat pe Luna. (alta ciudatenie – craterele de impact de pe Luna sunt foarte mari pe orizontala si prea putin adanci . Ca si cum sub suprafata acoperita cu pietre si praf s-ar afla un blindaj foarte eficient ( Luna a fost lovita de meteoriti foarte mari care au produs explozii foarte puternice [ ultima data in sec 13 sau 14 – relatarea calugarilor din Irlanda ] ) .... .
Cand au vazut ce enormitate de Baza Stelara a trimis civilizatia Grey contra Lor, Atlantii au activat Scutul lor secret care facea ca ATLANTIDA SA SE MUTE INTRE 2 CUANTE ALATURATE DE TIMP . ( nu inteleg cum vine asta, dar Palmyra asha zice. Noi toti si toate lucrurile noastre existam PE cuantele Timpului. Atunci , acum 12500 ani Atlantii si-au bagat toata Insula INTRE cuantele de Timp. Daca citeste asta cineva cu cunostinte avansate de Fizica Cuantica Relativista, poate da o explicatie mai clara, si poate si ceva relatii matematice. Pe mine ma depaseste .... ) . Dar s-a intamplat o nenorocire. Nu din viina Atlantilor, ei mai testasera Scutul si functiona bine. Luna cand a venit ( Legendele multor populatii din Asia si Australia evoca Vremurile de Demult cu sintagma „ CAND NU ERA LUNA PE CER –in loc de a fost odata ca niciodata al nostru- )din Spatiu si s-a inscris pe o orbita stationara in jurul Terrei ( Luna , care stiintific dovedit este mai batrana ca Sistemul Solar ) a produs UN URIASD VAL MAREIC – de peste 100 de metri. Totodata a produs o unda in Scoarta Terrei ( se mai simte si acum Mareea Telurica ) care a eliberat numeroase tensiuni acumulate in Scoarta, decalasand deci multe cutremure puternice si eruptii vulcanice.
POTOPUL . Dezastru pomenit in Legendele si Scrierile Anticilor de pe toarta Planeta – pana si de aborigenii din Australia .Atunci a fost un fenomen incredibil . Pe langa valul de peste 100 m care a maturat Uscatul pe multi km adancime , acest Val a mai facut 2 rele imense.
1. A produs o alunecare a intregii cruste terestre pe mantaua semilichida de dedesupt, cu consecinte climatrice catastrofale. Nordul Asiei si Antarctica de vest care aveau climat temperat cu toata glaciatiunea au ajuns brusc in zone polare ( harta lui Piri Reis a fost copiata dupa o harta Atlanta de dinaintea ac estui dezastru ) . Tibetul siu Anzii s-au inaltat brusc cu 2000 metri. Mamutii si alte animale nu au avut nici o sansa . Multe din Coloniile Atlante au fost aproape distruse. Cera Galan a ajuns atat de sus ca nu a mai putut fi locuit .
2. Valul mareic a amestecat apa Oceanului si a bulversat aerul Atmosferei in asa hal ca GHETURILE GLACIARE s-au topit brusc in cam 2 ani , nivelul Oceanului Planetar crescand cu ~ 200 m . Asta a inundat aproape brusc intinse suprafete de uscat , a produs partunderea apei sarate in Marea Neagra prin o uriasa cascada in Bosfor , inundand Templul lui Apollo de pe varful MUNTELUI DELTEI – actuala Insula a Serpilor...
Atlantida este acum sub nivelul Marii. Uriasele generatoare de Energie care alimenteaza Scutul sunt GRAV AVARIATE si Insula nu mai poate fi adusa in cuanta noastra de Timp. Uneori in Zona respectiva se produc anomalii mari de SPATIU – TIMP – GRAVITATIE , disparand Nave si Avioane. „APA ALBA” , spaima Nenumita a tuturor pilotilor si capitanilor , vizibila din Cosmos , este doar una din aparentele tulburarilor din Triunghi. Mai apar linii de forta care se vad pe radar ca si cum ar fi tarmuri, uneori pe cer senin intri in ceata, nu mai stii care e susul si care e josul , navele par sa pluteasca si aviaonele sunt in deriva, nici un instrument nu mai functioneaza, radioul si telefonul mobil sunt moarte. Se face o liniste de pe alta Lume. ( fenomenele sunt relatate prima data de Columb in sec 14, asha ca nu sunt folclor contemporan... . ) Ca o adeverire a celor scrise, nerecunoscuta de autoritati , rutele aviatice si majoritatea satelitilor OCOLESC TRIUNGHIUL. „Triunghiul bermudelor”, bineinteles. Verificati pe Net, rutele aviatice sunt publice...
Mai puteti gasi si alte relatari pe Net sau carti despre Atlantida si misterele asociate ei . Nu mai deschid capitolul SFINX [ are varsta de aproximativ 12500 ani, se uita inspre Constelatia Leului atunci cand a fost construit, Capul a fost refacut prin sculptarea actualului cap din capul de Leu pe care il avea initial , are dare de eroziune Verticale, care pot fi facute doar de apa de ploaie ( nisipul roade dare orizontale cand e dus de vant ), faraonul Kufu l-a dezgropat din nisip acum 4500 ani .... ] si Piramide ( sunt in toata Lumea, au proprietati accesibile doar Initiatilor ...) .
*** Oare cum ne-am simti daca printr-o interventie Divina sau facuta de Extraterestri la ordinul Divinitatii, Atlantida cu oamenii si Stiintele sale ar reveni dintre Cuantele de Timp, devenind Stat contemporan ? Ar rezista oare ordinea Lumii ?
Atlantida si Triunghiul Bermudelor
Cristalele din Atlantida şi Triunghiul Bermudelor
În contrast cu mizeria subterană a reptilienilor, saurienilor, creaturilor gri, la care ne-am referit până aici, există unele zone planetare care sunt porţi de vibraţie benefice cu alte lumi astrale, pe unde intră şi ies convoaiele de nave extraterestre menite să ajute omenirea în situaţia aceasta în care se află. O porţiune de pe suprafaţa Oceanului Atlantic, care este cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor, este o enigmă totală şi nu are prea multe dovezi lăsate în istorie. După cum se pare, multe întâmplări inexplicabile şi dispariţii au avut loc în această zonă particulară. Nici o explicaţie raţională nu a satisfăcut cerinţele oamenilor de stiinţă pentru a justifica în întregime întâmplările misterioase care au avut loc în Triunghiul Bermudelor de-a lungul multor sute şi sute de ani.
Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar Cayce, în 1932.
„Poziţia… continentului Atlantidai era între Golful Mexic, pe o parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale acestei civilizaţii dispărute se pot găsi în Pirinei şi Maroc, British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.”
Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost situată unde spune Cayce.
Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.
Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea
s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.
Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.
În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa, Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei - făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de 4 inci ... Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” - să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită) să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de crystal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.
În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagimi piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York,
a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.
Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau mândouă, căldură şi frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă asemenea fenomene în preajma unui crystal activ, mai ales a unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei - toţi cei care au făcut-o, s-au însănătoşit.
Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.
La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piamida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează forme ale energiei cosmice. Tija suspendată are rolul de a conduce energiile accumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de crystal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.
În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.
Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării - lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul, în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).
O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune sau loc unde au avut loc explorări (?). Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.
Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle).
În contrast cu mizeria subterană a reptilienilor, saurienilor, creaturilor gri, la care ne-am referit până aici, există unele zone planetare care sunt porţi de vibraţie benefice cu alte lumi astrale, pe unde intră şi ies convoaiele de nave extraterestre menite să ajute omenirea în situaţia aceasta în care se află. O porţiune de pe suprafaţa Oceanului Atlantic, care este cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor, este o enigmă totală şi nu are prea multe dovezi lăsate în istorie. După cum se pare, multe întâmplări inexplicabile şi dispariţii au avut loc în această zonă particulară. Nici o explicaţie raţională nu a satisfăcut cerinţele oamenilor de stiinţă pentru a justifica în întregime întâmplările misterioase care au avut loc în Triunghiul Bermudelor de-a lungul multor sute şi sute de ani.
Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar Cayce, în 1932.
„Poziţia… continentului Atlantidai era între Golful Mexic, pe o parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale acestei civilizaţii dispărute se pot găsi în Pirinei şi Maroc, British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.”
Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost situată unde spune Cayce.
Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.
Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea
s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.
Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.
În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa, Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei - făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de 4 inci ... Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” - să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită) să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de crystal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.
În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagimi piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York,
a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.
Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau mândouă, căldură şi frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă asemenea fenomene în preajma unui crystal activ, mai ales a unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei - toţi cei care au făcut-o, s-au însănătoşit.
Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.
La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piamida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează forme ale energiei cosmice. Tija suspendată are rolul de a conduce energiile accumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de crystal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.
În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.
Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării - lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul, în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).
O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune sau loc unde au avut loc explorări (?). Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.
Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle).
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
