Legenda locului
Situata intr-o zona deluroasa impadurita, Rapa Diavolului apare ca un loc plin de magie si mistere. Este un loc situat pe coama unui deal, care consta intr-o panta abrupta de cativa zeci de metri. Localnicii, care au creat o adevarata legenda cu privire la acest loc, vorbesc cu oarecare frica si reticenta despre acest loc. Candva, aceasta zona a fost bantuita de haiduci. Dar locul are o istorie mult mai bogata. Cu mult inainte de formarea poporului roman, aici existau cateva triburi dacice. La Rapa Diavolului, preotii daci efectuau ritualuri si invocau fortele naturii si se aflau in legatura permanenta cu spiritele din subtil, care le ofereau ghidare si protectie.
Incercarea de a innopta in acest loc este un adevarat act de curaj. Se considera ca este bantuit de duhuri necurate. Ciobanii vorbesc despre flacarile albastre care ard deasupra acestui loc in anumite nopti ale anului. Ei cred ca locul ascunde un adevarat tezaur national, care consta in obiecte din metale pretioase ce au fost aduse de haiducii care au ingropat aceste bogatii si le-au blestemat sa nu mai iasa niciodata la iveala. Exista doar anumite conditii care faciliteaza accesul la aceasta comoara. Cea mai buna metoda este sa dormi acolo. Visul reprezinta probabil cea mai buna cale prin care ti se poate dezvalui ce trebuie sa faci pentru a scoate comoara. Dar faptul de a ramane peste noapte implica riscuri, caci duhurile se dovedesc razbunatoare si isi apara cu inversunare comoara.
Drumul spre Rapa Diavolului
Trei preoti au incercat sa exorcizeze locul
Localnicii vorbesc despre ce au patit cei care au incercat sa dezgroape comoara. Multi au innebunit sau au ratacit timp de zile intregi, fara sa stie incotro merg si au fost gasiti la zeci de kilometri departere, zgariati, cu hainele sfasiate si cu privirea pierduta. Multi au vorbit despre niste creaturi ciudate in chip de oameni cu cap de taur care si-au facut aparitia atunci cand au incercat sa dezgroape comoara In ciuda acestor obstacole, oamenii si-au incercat norocul in continuare. Satenii din localitatile invecinate au inceput sa priveasca cu suspiciune acest loc si au cazut de acord ca locul trebuie sfintit de un sobor de preoti.
Era inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial. In lumina asfintitului cei trei preoti au inceput slujba de exorcizare. Desi tamaia, rugaciunile si moliftele Sfantului Vasile aveau rolul de a curati locul si a alunga duhurile blestemate care bantuiau aceasta rapa, lucrurile au luat o alta intorsatura. Cei trei preoti au trecut printr-o adevarata tragedie, caci ciudatele duhuri au aparut din nou si si-au indeplinit misiunea pentru care erau menite. Preotii si-au pierdut mintile si au alergat asemenea unor nebuni timp de trei zile fara sa stie ce s-a intamplat cu ei. Unul dintre ei a fost gasit in intr-o padure, la 30 de kilometri de locul in care s-a oficiat slujba. Era descult, zgariat cu privirea pierduta si nu a putut sa-si aminteasca decat de aparitia duhurilor inspaimantatoare. Ceilalti doi au fost gasiti in comunele din apropierea rapei.
Codrii de la rapa
Expeditie la locul cu pricina
Manat de dorinta de a afla mai multe despre acest loc, am pornit o expeditie alaturi de alte cinci persoane catre misteriosul loc. Satenii se ofera bucurosi sa vorbeasca despre acest loc, dar nu uita sa iti aminteasca riscul pe care ti-l asumi daca te hotarasti sa innoptezi acolo si sa dezgropi comoara. Cu totii stiu despre acest loc si despre povestea celor trei preoti. Cei mai batrani iti pot spune chiar numele celor care au incercat sa dezgroape comoara si care au ramas cu sechele pentru totdeauna. Sunt gata sa jure ca nu este doar o legenda si cred cu inversunare in toate aceste lucruri.
Drumul din satul Poiana Treistiei si pana la rapa se dovedeste anevoios, caci dupa ce traversezi izlazul satului trebuie sa cobori prin padure o panta inclinata pentru a lua pieptis un alt deal, destul de abrupt, in varful caruia se afla locul cu pricina. Suntem atentionati ca exista doua rape. Cealalta se afla tot pe coama dealului, la mai putin de 100 de metri de Rapa Diavolului si este mai abrupta. Ne luam puncte de reper la marginea izlazului, acolo de unde se pot vedea in departare, ca doua mici puncte albe, cele doua rape.
Ajunsi la fata locului, remarcam prezenta unei cruci care aminteste de moartea unui om, probabil vreun ghinionist care si-a incercat norocul si a vrut sa dezgroape comoara. Langa cruce se afla trei gropi, care arata ca si cum cei care au sapat pentru ele le-au abadonat inainte de a termina treaba. O data cu lasarea serii, asteptam infrigurati aparitia duhurilor. Ne gandim ca lipsa dorintei de a sapa dupa comoara va imbuna spiritele, care nu vor incerca sa se manifeste asa cum au facut-o in cazul celor care au cautat comoara. Locul pare inconjurat de magie si sunete nedeslusite au inceput sa se auda in jurul corturilor. Evident, pot fi doar miscarile frunzelor in bataia vantului.
Prin padure
Duhurile isi fac simtita prezenta
Pana la miezul noptii am stat linistiti, caci parea ca totul se incadreaza in limitele normalului. Lucrurile au luat, insa, o alta intorsatura in momentul in care zgomotele au inceput sa se intensifice. In mod clar, se auzeau pasi apasati in frunzisul padurii si frunzele se miscau ca si cum ar fi fost miscate de forte nevazute. Lumina lanternei nu dezvaluia nimic. Zgomotele pareau sa se accentueze si locul devenea din ce in ce mai straniu. Senzatia unor prezente invizibile staruia cu putere si am cazut de acord ca rugaciunile ar putea imbunatati lucrurile. Speriati de intorsatura pe care au luat-o evenimentele, ne-am hotarat sa ne retragem in corturi. Manifestarile au capatat o amploare si corturile au inceput sa fie miscate usor de maini nevazute. La intervale regulate corturile erau zguduite de batai ritmice si zgarieturi, care nu puteau fi puse in nici un caz pe seama vantului. Din fericire lucrurile nu s-au agravat. Am reusit sa adormim cu greu, treziti din cand in cand de persistenta cu care se manifestau aceste batai.
Dimineata ne-a rezervat alte surprize. Desi cerul era senin am fost scuturati de o ploaie scurta. O umbra ciudata s-a proiectat pe cort si a disparut ca si cum nu ar fi existat. Am incercat sa gasim o explicatie pentru aceste lucruri, dar totul parea sa aiba sens, daca luam in considerare prezenta duhurilor bizare. Lucrurile au intrat in normal. Unul dintre noi a povestit ca a avut un vis destul de bizar. O creatura ciudata, in chipul uni satir, privea de pe marginea rapei catre noi, ca si cum ar fi supravegheat locul. Aparea ca un om cu cap de capra, cu copite si o coada bifurcata la varf. In jurul corturilor se aflau o multime de omuleti mici, caraghiosi, care trageau de corturi si bateau cu bete in frunzisul padurii. Incercarea de a-i convinge pe ceilalti sa ramanem inca o noapte a esuat. Toti au trait cu senzatia ca oamenii nu sunt doriti acolo si lucrurile vor lua amploare daca vom mai ramane inca o noapte.
Ipoteze cu privire la manifestarile de la Rapa Diavolului
Raman multe intrebari cu privire la manifestarile ce au loc la Rapa Diavolului. In mod clar, locul prezinta o legatura destul de puternica cu lumea astrala, cu lumea unor duhuri care vor sa fie lasate in pace. Probabil ca este vorba de blestemele haiducilor sau de energiile inglobate aici ca urmare a ritualurilor preotilor daci. Entitatile din visul amintit ne duc gandul la goblinii si satirii despre care vorbesc ocultistii atunci cand fac referire la spiritele naturii. Se stie ca spiritele naturii sunt protectoarele padurilor si a ale comorilor si la nevoie isi pot schimba infatisarea. Rapa Diavolului ramane unul din locurile pline de magie ale tarii noastre, ale caror mistere vor fi dezlegate, probabil, in viitor.
luni, 10 decembrie 2007
Viata la doua miliarde de ani-lumina de Terra
O echipă internaţională de astrofizicieni susţine că într‑o galaxie situată la două miliarde de ani‑lumină de Terra există cantităţi importante de molecule organice complexe esenţiale vieţii.
Pentru viaţă, aşa cum o cunoaştem noi pe Pămînt, este necesară prezenţa apei şi a anumitor molecule ce conţin carbon, iar astrofizicienii estimează că astfel de molecule organice existau din abundenţă în norul de praf ce a stat la baza formării sistemului nostru solar. Prin urmare, făcînd o paralelă, oamenii de ştiinţă spun că norii stelari bogaţi în molecule organice pot da naştere unor sisteme solare ce pot găzdui forme de viaţă.
Deşi cercetătorii descoperiseră deja că există apă în orice colţişor din univers, nu au putut pînă acum să evalueze ce cantitate de compuşi organici există în galaxiile vecine. Pentru a dezlega acest mister, Sala Ellison şi colegii săi au analizat spectrele a nouă galaxii înconjurate de nori de praf şi au descoperit că într‑o galaxie situată la o distanţă de două miliarde de ani-lumină există anumite raze de absorbţie difuze, care ar putea fi semnele unei prezenţe bogate de hidrocarburi aromatice policiclice. Deşi aceşti compuşi sînt extrem de toxici pentru pămînteni, cercetătorii bănuiesc totuşi că aceste substanţe au reprezentat materia primă din care a apărut viaţa pe Pămînt. Prin urmare, descoperirea făcută sugerează faptul că există şi alte galaxii care "îndeplinesc" condiţiile necesare pentru apariţia vieţii organice. Cu toate acestea, este foarte puţin probabil să se poată stabili un contact cu formele de viaţă ce ar putea exista în galaxia găsită, avînd în vederea că imaginea pe care astrofizicienii o văd acum este imaginea de acum două miliarde de ani a acelei galaxii şi că locuitorii acesteia, dacă există, văd pe Pămînt doar nişte bacterii, nimic mai mult.
Pentru viaţă, aşa cum o cunoaştem noi pe Pămînt, este necesară prezenţa apei şi a anumitor molecule ce conţin carbon, iar astrofizicienii estimează că astfel de molecule organice existau din abundenţă în norul de praf ce a stat la baza formării sistemului nostru solar. Prin urmare, făcînd o paralelă, oamenii de ştiinţă spun că norii stelari bogaţi în molecule organice pot da naştere unor sisteme solare ce pot găzdui forme de viaţă.
Deşi cercetătorii descoperiseră deja că există apă în orice colţişor din univers, nu au putut pînă acum să evalueze ce cantitate de compuşi organici există în galaxiile vecine. Pentru a dezlega acest mister, Sala Ellison şi colegii săi au analizat spectrele a nouă galaxii înconjurate de nori de praf şi au descoperit că într‑o galaxie situată la o distanţă de două miliarde de ani-lumină există anumite raze de absorbţie difuze, care ar putea fi semnele unei prezenţe bogate de hidrocarburi aromatice policiclice. Deşi aceşti compuşi sînt extrem de toxici pentru pămînteni, cercetătorii bănuiesc totuşi că aceste substanţe au reprezentat materia primă din care a apărut viaţa pe Pămînt. Prin urmare, descoperirea făcută sugerează faptul că există şi alte galaxii care "îndeplinesc" condiţiile necesare pentru apariţia vieţii organice. Cu toate acestea, este foarte puţin probabil să se poată stabili un contact cu formele de viaţă ce ar putea exista în galaxia găsită, avînd în vederea că imaginea pe care astrofizicienii o văd acum este imaginea de acum două miliarde de ani a acelei galaxii şi că locuitorii acesteia, dacă există, văd pe Pămînt doar nişte bacterii, nimic mai mult.
Legile Nasa pentru Marte
Disputat- Coduri de comportament elaborate de NASA
Agenţia Spaţială Americană a elaborat un set de reguli despre situaţii extreme, “pe viaţă şi pe moarte”, pentru expediţiile sale cu oameni spre Marte, se arată într-un document intern al NASA.
Ce trebuie făcut când unul din membrii echipajului moare, având în vedere că drumul spre Marte durează în medie trei ani? Cine va decide să deconecteze un astronaut bolnav de la sistemele artificiale de menţinere a vieţii? Este permis sexul la bordul astronavelor care îi vor conduce pe oameni pe suprafeţele altor lumi din sistemul solar şi, ulterior, din galaxie? Sunt întrebări pe care le abordează un document intern al NASA, citat de CNN. “După cum vă imaginaţi, nu sunt lucruri prea comode pentru o discuţie. Încercăm să dezvoltăm un cadru etic pentru a le asigura comandanţilor şi directorilor de misiune modalităţile prin care să ia aceste decizii dificile, dacă vor avea loc în viitor”, a declarat Richard Williams, şeful departamentului pentru sănătate al Agenţiei Spaţiale americane. Iar aceasta în contextul în care NASA plănuieşte primul zbor cu oameni pe planeta roşie în jurul anului 2037.
TABU. Până acum, toate documentele şi regulile interne ale NASA au evitat cu obstinaţie să reglementeze problema raporturilor intime dintre astronauţii unui echipaj mixt, în timpul unei misiuni spaţiale. Dar, după recenta descoperire a lui Gliese 581c, planeta “soră” a Pământului, din constelaţia Balanţei, zborul cosmic cu echipaje umane către destinaţii din afara galaxiei ridică, din cauza duratei mari de călătorit, probleme legate de gradul de intimitate pe care astronauţii îl pot avea etic, la bordul navetelor spaţiale. Williams expediază însă problema atracţiei sexuale ca nefiind de competenţa departamentului de verificare a stării de sănătate a echipajului, declarând că alte departamente ale NASA se vor ocupa de astfel de chestiuni. Pentru a face faţă unor situaţii de criză care pot apărea în timpul misiunilor cu oameni înspre Marte, NASA are nevoie de o reglementare precisă a situaţiilor extreme.
Reguli pentru viitor
1. NASA plănuieşte elaborarea unui cod etic de comportament pentru misiunile de lungă durată cu oameni
2. Documentul va reglementa felul în care va fi gestionat decesul unui astronaut la bord
3. Vor fi fixate regulile prin care se poate întrerupe viaţa unui membru al echipajului aflat într-o stare de sănătate foarte precară
4. Relaţiile intime între astronauţii unui echipaj mixt vor fi reglementate pentru prima dată
5. Problemele legate de acţiunile pe perioadă de criză, în lipsa comunicării instantanee vor genera o nouă politică etică a NASA.
Agenţia Spaţială Americană a elaborat un set de reguli despre situaţii extreme, “pe viaţă şi pe moarte”, pentru expediţiile sale cu oameni spre Marte, se arată într-un document intern al NASA.
Ce trebuie făcut când unul din membrii echipajului moare, având în vedere că drumul spre Marte durează în medie trei ani? Cine va decide să deconecteze un astronaut bolnav de la sistemele artificiale de menţinere a vieţii? Este permis sexul la bordul astronavelor care îi vor conduce pe oameni pe suprafeţele altor lumi din sistemul solar şi, ulterior, din galaxie? Sunt întrebări pe care le abordează un document intern al NASA, citat de CNN. “După cum vă imaginaţi, nu sunt lucruri prea comode pentru o discuţie. Încercăm să dezvoltăm un cadru etic pentru a le asigura comandanţilor şi directorilor de misiune modalităţile prin care să ia aceste decizii dificile, dacă vor avea loc în viitor”, a declarat Richard Williams, şeful departamentului pentru sănătate al Agenţiei Spaţiale americane. Iar aceasta în contextul în care NASA plănuieşte primul zbor cu oameni pe planeta roşie în jurul anului 2037.
TABU. Până acum, toate documentele şi regulile interne ale NASA au evitat cu obstinaţie să reglementeze problema raporturilor intime dintre astronauţii unui echipaj mixt, în timpul unei misiuni spaţiale. Dar, după recenta descoperire a lui Gliese 581c, planeta “soră” a Pământului, din constelaţia Balanţei, zborul cosmic cu echipaje umane către destinaţii din afara galaxiei ridică, din cauza duratei mari de călătorit, probleme legate de gradul de intimitate pe care astronauţii îl pot avea etic, la bordul navetelor spaţiale. Williams expediază însă problema atracţiei sexuale ca nefiind de competenţa departamentului de verificare a stării de sănătate a echipajului, declarând că alte departamente ale NASA se vor ocupa de astfel de chestiuni. Pentru a face faţă unor situaţii de criză care pot apărea în timpul misiunilor cu oameni înspre Marte, NASA are nevoie de o reglementare precisă a situaţiilor extreme.
Reguli pentru viitor
1. NASA plănuieşte elaborarea unui cod etic de comportament pentru misiunile de lungă durată cu oameni
2. Documentul va reglementa felul în care va fi gestionat decesul unui astronaut la bord
3. Vor fi fixate regulile prin care se poate întrerupe viaţa unui membru al echipajului aflat într-o stare de sănătate foarte precară
4. Relaţiile intime între astronauţii unui echipaj mixt vor fi reglementate pentru prima dată
5. Problemele legate de acţiunile pe perioadă de criză, în lipsa comunicării instantanee vor genera o nouă politică etică a NASA.
Marte:Cod Rosu
De obicei, luna noiembrie nu este extrem de favorabila observatiilor astronomice, din cauza vremii care tine cu fabricantii de umbrele. Dar, in putinele nopti când e senin, cerul devine foarte curat si transparent. Folositi toate ocaziile pentru a-l admira pe Marte, care straluceste rosu-caramiziu intreaga noapte in constelatia Gemeni. Pe cerul de dimineata avem o aliniere interesanta. Mercur, Luna, Venus si Saturn va asteapta in zorii zilei de 7 noiembrie, dupa ora 06.00, nu la o parada cum s-ar fi cuvenit intr-o zi cu ecouri de Internationala, ci la un tablou deosebit pe cerul de est. Pleiadele sunt pe bolta toata noaptea, iar perla iernii, steaua Sirius, isi face aparitia incepând cu ora 23.00.
Space News
Viitoare misiuni spre Marte »Seful NASA se exprima plastic in urma cu câteva saptamâni spunând ca in 2057 vom sarbatori deja 20 de ani de la sosirea primului om pe Marte. Daca agentia americana spera ca va duce un om pe Marte pâna in 2037, ESA, Agentia Spatiala Europeana, are planuri si mai indraznete, dând un termen sensibil mai scurt: intre 2020 si 2030, va trimite prima misiune cu om la bord spre Planeta Rosie. Sa inceapa cursa! Aniversarea Sputnik
Acum 50 de ani, pe 4 octombrie 1957, incepea era spatiala. Sputnik era lansat in spatiu, iar americanii puteau doar spera ca in câtiva ani sa-i ajunga din urma pe rusi. Acum, la jumatate de secol distanta, paradoxal, americanii sunt cei care aniverseaza cu fast acest eveniment, dându-i valoarea si importanta cuvenita unui mare moment din istoria omenirii. Harti noi cu Mercur
Doi astronomi de la Universitatea North Carolina au publicat recent o noua harta a suprafetei planetei Mercur, folosind imagini surprinse cu ajutorul telescopului SOAR, de 4,1 metri, situat la Cerro Pahon, in Chile. Tehnica luarii imaginilor este imprumutata de la astronomii amatori si consta in filmarea cadru cu cadru, cu o camera web, timp de câteva ore. Imaginile obtinute sunt prelucrate si suprapuse cu ajutorul unui software specializat, pentru obtinerea unei rezolutii acceptabile. Rezolutia la care sunt facute hartile este de-a dreptul senzationala in cazul acestor imagini ale celei mai greu observabile dintre planetele sistemului solar: se pot distinge detalii de doar 15 kilometri diametru de pe suprafata lui Mercur. Aceste harti nu au fost realizate intâmplator, ci vor fi folosite la identificarea unor regiuni de mare interes, incepând cu ianuarie 2008, când naveta Messenger este asteptata sa-i faca prima vizita planetei de foc.
Q&A
Cat am face cu masina pana pe Marte? Daca am pleca maine spre Marte cu masina personala si am reusi sa conducem, cu o viteza constanta de 100 km/h, fara sa oprim la vreo benzinarie spatiala sau la vreun fast-food interplanetar, ne-ar trebui fix 100 de ani ca sa ne vedem visul implinit. Daca am merge cu un Bugatti, cred ca am ajunge ceva mai repede, dar cine ar fi atat de nebun sa plece spre Marte cu o asemenea masina? Se apropie sau se indeparteaza satelitii lui Marte? Cele doua luni ale lui Marte sunt de fapt asteroizi capturati de Planeta Rosie in urma cu multe sute de milioane de ani. Interesant este faptul ca, spre deosebire de Luna noastra, care se indeparteaza de Terra, Phobos, unul dintre cei doi sateliti martieni, va cadea pe suprafata Planetei Rosii sau va fi distrus inainte de coliziune, peste doar 50 de milioane de ani. Marte si Terra pot fi numite planete-surori?
Daca ne gandim doar la câteva locuri de pe Pamant, sigur ca da! Am putea chiar sa confundam cele doua planete daca am veni din alta galaxie, putin imprastiati si cu ochelarii de vedere uitati in nava spatiala. Daca ati face o excursie in desertul Californiei, in zona numita Valea Mortii – Death Valley –, solul caramiziu din pozele dvs. ar putea fi usor confundat cu cel din imaginile transmise de roverele martiene. De asemenea, o excursie in Antarctica, la minus 70 de grade Celsius, ar putea rivaliza oricand cu o expeditie pe Marte, pe calotele glaciare de la poli. Un drum pe orice vulcan din Hawaii ar putea fi clona unui urcus pe muntele Olympus de pe Marte, iar o vizita la Marele Canion din Colorado ar putea inlocui cu succes un drum inutil si foarte costisitor pana la canionul martian. Cât dureaza un an pe Marte? 687 de zile. Asta nu inseamna ca, daca v-ati construi o casa si v-ati muta pe Marte, ati trai dublu. Sau, poate, cine stie?...
Space News
Viitoare misiuni spre Marte »Seful NASA se exprima plastic in urma cu câteva saptamâni spunând ca in 2057 vom sarbatori deja 20 de ani de la sosirea primului om pe Marte. Daca agentia americana spera ca va duce un om pe Marte pâna in 2037, ESA, Agentia Spatiala Europeana, are planuri si mai indraznete, dând un termen sensibil mai scurt: intre 2020 si 2030, va trimite prima misiune cu om la bord spre Planeta Rosie. Sa inceapa cursa! Aniversarea Sputnik
Acum 50 de ani, pe 4 octombrie 1957, incepea era spatiala. Sputnik era lansat in spatiu, iar americanii puteau doar spera ca in câtiva ani sa-i ajunga din urma pe rusi. Acum, la jumatate de secol distanta, paradoxal, americanii sunt cei care aniverseaza cu fast acest eveniment, dându-i valoarea si importanta cuvenita unui mare moment din istoria omenirii. Harti noi cu Mercur
Doi astronomi de la Universitatea North Carolina au publicat recent o noua harta a suprafetei planetei Mercur, folosind imagini surprinse cu ajutorul telescopului SOAR, de 4,1 metri, situat la Cerro Pahon, in Chile. Tehnica luarii imaginilor este imprumutata de la astronomii amatori si consta in filmarea cadru cu cadru, cu o camera web, timp de câteva ore. Imaginile obtinute sunt prelucrate si suprapuse cu ajutorul unui software specializat, pentru obtinerea unei rezolutii acceptabile. Rezolutia la care sunt facute hartile este de-a dreptul senzationala in cazul acestor imagini ale celei mai greu observabile dintre planetele sistemului solar: se pot distinge detalii de doar 15 kilometri diametru de pe suprafata lui Mercur. Aceste harti nu au fost realizate intâmplator, ci vor fi folosite la identificarea unor regiuni de mare interes, incepând cu ianuarie 2008, când naveta Messenger este asteptata sa-i faca prima vizita planetei de foc.
Q&A
Cat am face cu masina pana pe Marte? Daca am pleca maine spre Marte cu masina personala si am reusi sa conducem, cu o viteza constanta de 100 km/h, fara sa oprim la vreo benzinarie spatiala sau la vreun fast-food interplanetar, ne-ar trebui fix 100 de ani ca sa ne vedem visul implinit. Daca am merge cu un Bugatti, cred ca am ajunge ceva mai repede, dar cine ar fi atat de nebun sa plece spre Marte cu o asemenea masina? Se apropie sau se indeparteaza satelitii lui Marte? Cele doua luni ale lui Marte sunt de fapt asteroizi capturati de Planeta Rosie in urma cu multe sute de milioane de ani. Interesant este faptul ca, spre deosebire de Luna noastra, care se indeparteaza de Terra, Phobos, unul dintre cei doi sateliti martieni, va cadea pe suprafata Planetei Rosii sau va fi distrus inainte de coliziune, peste doar 50 de milioane de ani. Marte si Terra pot fi numite planete-surori?
Daca ne gandim doar la câteva locuri de pe Pamant, sigur ca da! Am putea chiar sa confundam cele doua planete daca am veni din alta galaxie, putin imprastiati si cu ochelarii de vedere uitati in nava spatiala. Daca ati face o excursie in desertul Californiei, in zona numita Valea Mortii – Death Valley –, solul caramiziu din pozele dvs. ar putea fi usor confundat cu cel din imaginile transmise de roverele martiene. De asemenea, o excursie in Antarctica, la minus 70 de grade Celsius, ar putea rivaliza oricand cu o expeditie pe Marte, pe calotele glaciare de la poli. Un drum pe orice vulcan din Hawaii ar putea fi clona unui urcus pe muntele Olympus de pe Marte, iar o vizita la Marele Canion din Colorado ar putea inlocui cu succes un drum inutil si foarte costisitor pana la canionul martian. Cât dureaza un an pe Marte? 687 de zile. Asta nu inseamna ca, daca v-ati construi o casa si v-ati muta pe Marte, ati trai dublu. Sau, poate, cine stie?...
Va ajunge iarasi omul pe Luna?
Va ajunge iar omul pe Luna? Se pare ca aventura spatiala a omenirii nu s-a încheiat, iar astronautii vor pasi din nou pe alte corpuri ceresti.
Va ajunge iar omul pe Luna? Se pare ca aventura spatiala a omenirii nu s-a încheiat, iar astronautii vor pasi din nou pe alte corpuri ceresti. Semnificativ în acest sens este faptul ca la jumatatea lunii mai, la Conferinta Internaþionala pentru Dezvoltarea Spatiala, NASA a anuntat un premiu de 250.000 de dolari pentru cine va izbuti sa obtina oxigen din regoliti. Regolitul e cea mai raspândita roca de pe Luna si una dintre cele mai frecvent întâlnite în Sistemul Solar. El este de fapt un praf fin produs de ploaia constanta de meteoriþi care cade pe suprafaþa Lunii - sau a altor corpuri ceresti - ce se sfarâma la impactul cu solul. Analiza mostrelor aduse de trecutele expeditii “Apollo” a aratat ca el contine oxigen din belsug. Daca NASA vrea sa obtina oxigen din piatra seaca, înseamna ca în perspectiva vrea sa asigure oamenilor de pe staþiile planetare oxigenul necesar, prin extragerea lui la faþa locului. Altfel nici nu s-ar putea, fiindca rezerve din acest gaz, care ne asigura viaþa, nu se pot transporta în spaþiu, decât cu cheltuieli imense. Deci NASA a început sa se gândeasca iar la zboruri umane în Cosmos...
Si acum se poate extrage oxigenul din regoliti, dar procedurile sunt lente si nepractice. Premiul de care vorbim va fi acordat primei persoane care va concepe o tehnologie rapida si economica. Regolitul lunar va fi simulat de cenusa vulcanica terestra. Dar un metru cub de regolit conþine, pe lânga oxigen, si cantitaþi importante de hidrogen, carbon, azot, potasiu si alte minerale. Dar deocamdata nu se întrevede exploatarea acestor resurse, dupa cum spunea Paul Spudis, un specialist în stiinte planetare, care a facut parte din, atenþie: din „comisia de viziune” a presedintelui George W. Bush. Interesant deci: pe lânga presedintele american exista o comisie care se ocupa cu “viziunea” asupra dezvoltarii stiinþei si cu elaborarea programelor corespunzatoare.
Dupa cum apreciaza specialistii, pe Luna ar exista si cca 20 de miliarde de tone de apa îngheþata la baza craterelor din zonele polare. În anul 2008, NASA intenþioneaza sa lanseze asa numitul “Lunar Reconnaisance Orbiter” care va cerceta mai amanunþit decât pâna acum suprafaþa satelitului nostru si va cauta locuri favorabile aselenizarilor viitoare. Pâna acum NASA a publicat cca 6.000 de pagini referitoare la contractarea lui “Crew Exploration Vehicle”, nava care va aduce oameni pe o orbita circumterestra si îi va transporta si pe Staþia Spaþiala Internaþionala, dupa anul 2010, când flota de navete va fi retrasa din funcþiune. Noua nava va avea trei componente, care vor fi lansate separat si vor fi asamblate pe orbita, spre deosebire de anterioarele misiuni „Apollo”, în care o racheta Saturn lansa întreaga expediþie selenara.
Dar Luna va fi numai o etapa de experimentare a tehnicilor de lansare si de supravieþuire pe alt corp ceresc. Unele proiecte ar urmari plasarea a 4 astronauþi pe Luna si ulterior a 6 astronauþi pe Marte. Etapa pregatitoare ar consta în construirea unei staþii selenare permanente, în care astronauþii ar locui între 90 de zile, la început, apoi chiar si un an, în apropierea unuia dintre polii Lunii. Experienþa dobândita ar fi folosita în lansarea oamenilor spre Marte.
Va ajunge iar omul pe Luna? Se pare ca aventura spatiala a omenirii nu s-a încheiat, iar astronautii vor pasi din nou pe alte corpuri ceresti. Semnificativ în acest sens este faptul ca la jumatatea lunii mai, la Conferinta Internaþionala pentru Dezvoltarea Spatiala, NASA a anuntat un premiu de 250.000 de dolari pentru cine va izbuti sa obtina oxigen din regoliti. Regolitul e cea mai raspândita roca de pe Luna si una dintre cele mai frecvent întâlnite în Sistemul Solar. El este de fapt un praf fin produs de ploaia constanta de meteoriþi care cade pe suprafaþa Lunii - sau a altor corpuri ceresti - ce se sfarâma la impactul cu solul. Analiza mostrelor aduse de trecutele expeditii “Apollo” a aratat ca el contine oxigen din belsug. Daca NASA vrea sa obtina oxigen din piatra seaca, înseamna ca în perspectiva vrea sa asigure oamenilor de pe staþiile planetare oxigenul necesar, prin extragerea lui la faþa locului. Altfel nici nu s-ar putea, fiindca rezerve din acest gaz, care ne asigura viaþa, nu se pot transporta în spaþiu, decât cu cheltuieli imense. Deci NASA a început sa se gândeasca iar la zboruri umane în Cosmos...
Si acum se poate extrage oxigenul din regoliti, dar procedurile sunt lente si nepractice. Premiul de care vorbim va fi acordat primei persoane care va concepe o tehnologie rapida si economica. Regolitul lunar va fi simulat de cenusa vulcanica terestra. Dar un metru cub de regolit conþine, pe lânga oxigen, si cantitaþi importante de hidrogen, carbon, azot, potasiu si alte minerale. Dar deocamdata nu se întrevede exploatarea acestor resurse, dupa cum spunea Paul Spudis, un specialist în stiinte planetare, care a facut parte din, atenþie: din „comisia de viziune” a presedintelui George W. Bush. Interesant deci: pe lânga presedintele american exista o comisie care se ocupa cu “viziunea” asupra dezvoltarii stiinþei si cu elaborarea programelor corespunzatoare.
Dupa cum apreciaza specialistii, pe Luna ar exista si cca 20 de miliarde de tone de apa îngheþata la baza craterelor din zonele polare. În anul 2008, NASA intenþioneaza sa lanseze asa numitul “Lunar Reconnaisance Orbiter” care va cerceta mai amanunþit decât pâna acum suprafaþa satelitului nostru si va cauta locuri favorabile aselenizarilor viitoare. Pâna acum NASA a publicat cca 6.000 de pagini referitoare la contractarea lui “Crew Exploration Vehicle”, nava care va aduce oameni pe o orbita circumterestra si îi va transporta si pe Staþia Spaþiala Internaþionala, dupa anul 2010, când flota de navete va fi retrasa din funcþiune. Noua nava va avea trei componente, care vor fi lansate separat si vor fi asamblate pe orbita, spre deosebire de anterioarele misiuni „Apollo”, în care o racheta Saturn lansa întreaga expediþie selenara.
Dar Luna va fi numai o etapa de experimentare a tehnicilor de lansare si de supravieþuire pe alt corp ceresc. Unele proiecte ar urmari plasarea a 4 astronauþi pe Luna si ulterior a 6 astronauþi pe Marte. Etapa pregatitoare ar consta în construirea unei staþii selenare permanente, în care astronauþii ar locui între 90 de zile, la început, apoi chiar si un an, în apropierea unuia dintre polii Lunii. Experienþa dobândita ar fi folosita în lansarea oamenilor spre Marte.
In zbor spre Marte
Modulul Phoenix Mars Lander al NASA si-a inceput calatoria spre Marte, avand ca obiectiv final amartizarea dincolo de Cercul Polar arctic al Planetei Rosii.
Lansarea de la baza Cape Canaveral a avut loc fara incidente, sambata dimineata, exact la ora prevazuta, 5.26 a.m. Daca misiunea va decurge la fel de bine si in continuare, Phoenix Mars Lander va amartiza la 25 mai 2008 pe campiile arctice ale Planetei Rosii, unde va ramane timp de trei luni, colectand mostre de sol si din gheata care a fost descoperita sub suprafata martiana.
Unul dintre savantii care raspund de partea stiintifica a misiunii, profesorul William Boynton de la Universitatea din Arizona, a explicat ca Phoenix Mars Lander nu va cauta dovezi de viata pe Marte, ci componente organice care sa indice daca pe Planeta Rosie sunt sau au fost vreodata conditii favorabile vietii. Chiar daca sunt descoperite molecule organice, acestea pot proveni din meteoriti, a adaugat profesorul Boynton, temperand si mai mult entuziasmul amatorilor de "povesti" cu "omuletii verzi de pe Planeta Rosie".
Amartizarile sunt extrem de riscante, din cele 15 misiuni americane, rusesti si europene de pana acum inregistrandu-se doar cinci succese americane, incepand cu misiunea Viking din 1976. Nici una dintre amartizari nu a avut loc la latitudini atat de nordice.
In 1999, NASA a pierdut legatura cu un modul avand destinatia Marte imediat dupa lansare, la care s-a adaugat defectarea modulului orbital. Aceste esecuri au determinat anularea unei misiuni de amartizare in 2001, o parte a echipamentelor destinate acesteia fiind reutilizate pentru actualul zbor, de unde si numele ales, Phoenix, pasarea care renaste din propria-i cenusa.
Nava orbitala americana Mars Odyssey a detectat in 2002 mari cantitati de hidrogen la suprafata planetei, o dovada in sprijinul teoriei potrivit careia mari suprafete martiene, intre care campiile arctice, contin apa inghetata, aflata la o adancime mai mica de un metru sub sol. Doi roboti americani, Opportunity si Spirit, care exploreaza de peste doi ani suprafata planetei, au descoperit dovezi ca a existat apa pe Marte.
Lansarea de la baza Cape Canaveral a avut loc fara incidente, sambata dimineata, exact la ora prevazuta, 5.26 a.m. Daca misiunea va decurge la fel de bine si in continuare, Phoenix Mars Lander va amartiza la 25 mai 2008 pe campiile arctice ale Planetei Rosii, unde va ramane timp de trei luni, colectand mostre de sol si din gheata care a fost descoperita sub suprafata martiana.
Unul dintre savantii care raspund de partea stiintifica a misiunii, profesorul William Boynton de la Universitatea din Arizona, a explicat ca Phoenix Mars Lander nu va cauta dovezi de viata pe Marte, ci componente organice care sa indice daca pe Planeta Rosie sunt sau au fost vreodata conditii favorabile vietii. Chiar daca sunt descoperite molecule organice, acestea pot proveni din meteoriti, a adaugat profesorul Boynton, temperand si mai mult entuziasmul amatorilor de "povesti" cu "omuletii verzi de pe Planeta Rosie".
Amartizarile sunt extrem de riscante, din cele 15 misiuni americane, rusesti si europene de pana acum inregistrandu-se doar cinci succese americane, incepand cu misiunea Viking din 1976. Nici una dintre amartizari nu a avut loc la latitudini atat de nordice.
In 1999, NASA a pierdut legatura cu un modul avand destinatia Marte imediat dupa lansare, la care s-a adaugat defectarea modulului orbital. Aceste esecuri au determinat anularea unei misiuni de amartizare in 2001, o parte a echipamentelor destinate acesteia fiind reutilizate pentru actualul zbor, de unde si numele ales, Phoenix, pasarea care renaste din propria-i cenusa.
Nava orbitala americana Mars Odyssey a detectat in 2002 mari cantitati de hidrogen la suprafata planetei, o dovada in sprijinul teoriei potrivit careia mari suprafete martiene, intre care campiile arctice, contin apa inghetata, aflata la o adancime mai mica de un metru sub sol. Doi roboti americani, Opportunity si Spirit, care exploreaza de peste doi ani suprafata planetei, au descoperit dovezi ca a existat apa pe Marte.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
