O viatza distrusa

Inca de la inceput scriu ca nu este povestea mea, e povestea unei fiinte care are nevoie de suportul celor din jur, poate cateva ganduri de la oamenii "fara chip" ii vor reda increderea in sine, pierduta acum multi ani.
Pe ea am cunoscut-o acum cativa ani, la o petrecere de revelion, data de o prietena comuna.Venise insotita de prietenul ei, mai in varsta decat ea, mult mai in varsta, as putea spune dupa cum arata. Ea a stat tacuta aproape toata noaptea, nu se simtea in largul ei, mai tarziu am aflat ca nu se simtea niciodata bine printre oameni. Este o fata frumoasa la modul clasic... ochii mari, patrunzatori, buze carnoase, si chiar asa nemachiata cum venise, avea ceva care atragea. Frumusetea ei trista atragea. Intr-un fel si eu am fost atrasa de acea frumusete si chiar am simtit nevoia de a descoperi ce se ascunde in spatele tristetii ei. Nu stiu cum, dar in cateva luni ne-am apropiat sufleteste si intr-una din zile mi-a marturisit: "Am fost violata!".
Au trecut ani de la acea experienta, violul s-a produs cand ea avea doar 16 ani, iar acum ea are peste 20.
Oare ce poate sa faca sa treaca peste aceasta teama de lume? Tot ceea ce tine de oameni si necunoscut o sperie...
Amintesc aici ca a fost si la consiliere psihologica, putinii prieteni pe care ii are, i-au fost alaturi, dar... ceva din ea a fost furat, talharit, terfelit in cel mai oribil mod...
Poate daca va citi aici un gand bun va reusi intr-un final sa depaseasca acea neincredere permanenta in oameni si o va face si pe ea un om mai bun, pentru ca ori de cate ori cineva incearca sa se apropie de ea, "il musca", spiritul ei de autoconservare primand.