Vikingi

Vikingii sau normanzii au fost comercianţi şi războinici scandinavi care în perioada 800-1050 au dominat jumătatea nordică a Europei. După unele izvoare istorice, vikingii ar fi atins chiar coasta Americii de Nord.

Curajul şi cruzimea lor în luptă sunt binecunoscute, însă trebuie menţionat că vikingii aveau şi ocupaţii mai pacifiste precum comerţul şi construirea de aşezări. Deşi este popular răspândită imaginea vikingilor purtând coifuri cu coarne, nu există nicio dovadă istorică a acestui presupus obicei. (În schimb, se ştie că alt popor nordic din Epoca Bronzului folosea astfel de coifuri.)

Naţiile din ziua de azi care se îşi au originea în vikingi sunt scandinavi: islandezii, norvegienii, danezii, sudezii şi locuitorii Insulelor Faroe.
Vikingii la început s-au aşezat ca agricultori în regiunile de coastă, care prin folosirea superiorităţii lor în construirea corăbiilor şi arta navigaţiei încep să practice pirateria de-a lungul coastelor mărilor, urcând şi pe cursul unor fluvii, fiind numiţi vikingi între anii 793 şi 1066. În afară de piraterie vikingii au contribuit şi la dezvoltarea comerţului. Datorită iscusinţei îndrăznelii vikingii erau un adversar temut, care prin acţiunile lor de pradă au răspândit teamă şi panică în rândurile populaţiilor băştinaşe. Azi s-a ajuns la concluzia că vikingii au părăsit regiunile nordice cu o climă aspră, ca să se aşeze în Europa centrală mai bogată cu o climă mai blândă. Istorisirile despre bogăţiile Europei au atras vikingii care erau săraci ducând în nord o viaţă modestă, aspră.